Serialul „Adolescence” a stârnit un val de emoție și reflecție. Vedem în producție adolescenți care, în loc să se deschidă față de părinți, aleg să-și trăiască durerile, bucuriile și confuziile în lumea virtuală. Cum am ajuns aici?
În cadrul Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro, psihologul și psihoterapeutul Ana-Maria Zamfir a răspuns la această întrebare cu blândețe și realism:
„Eu cred că s-a dezvoltat în paralel, nu cred că o poate înlocui cu totul. Dar, când vine vorba de perioada adolescenței, trebuie să realizăm că este acea etapă de vârstă care are ca și caracteristică plecare adolescentului din casă”.
Psihologul explică faptul că adolescentul începe să-l „detroneze” în mod firesc pe părinte, să-l vadă mai puțin atotștiutor:
„Se demnitizează părintele pe care până atunci îl vedea ca atotștiutor, ca cel capabil, totul era în jurul părintelui. Ușor, ușor ajunge să caute aprecierea, să caute validarea în afara casei”.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În căutarea validării, adolescentul se orientează către mediile unde interacționează cu cât mai mulți semeni: școala, grupurile de prieteni, rețelele sociale.
„Cel mai propice mediu în care își va dori să caute va fi cel de la școală, acolo unde petrece majoritatea timpului, unde are foarte multe interacțiuni cu covârstnici, cu alte persoane din afara casei”, mai subliniază Ana-Maria Zamfir.
Dar școala nu mai este singura scenă. Astăzi, scena s-a mutat masiv online:
„El nu se va mulțumi doar cu faptul că mama îi spune «ce frumos» sau «ce deștept ești».
Va căuta să vadă și în ochii altora acest lucru, va căuta să vadă dacă este popular sau nu, se verifică treaba asta. Toată lumea are ca nevoie sănătoasă, iar adolescentul are instinctiv treaba asta: căutarea asta în afara casei”.
Un fenomen subtil, dar extrem de prezent, este apariția propriului limbaj adolescentin – plin de simboluri, emoticoane și expresii greu de descifrat pentru adulți.
„Se conectează la internet și merg toți pe același limbaj”, explică Ana-Maria Zamfir. „Așa există și emoticoanele acelea cu simboluri și ei au un limbaj «skibidi» sau eu știu tot felul de cuvinte dintre astea la care noi trebuie să cerem traducere și eu recunosc asta, cer. Îi spun nu înțeleg ce vrei să spui, ce înseamnă asta? Când folosești?”
Psihologul recunoaște că această distanță lingvistică o sperie:
„Pentru că, realmente, îmi este foarte greu să înțeleg chiar și pus în context. Îmi este greu să înțeleg și mi-e teamă că îmi poate scăpa. Și, atunci, pur și simplu profit și îmi întreb adolescenții sau când am ocazia, mai verific încă o dată chiar și cu adolescenții cu care lucrez. Am înțeles așa, așa este sau vrei să spui altceva?”
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
„Ei apreciază foarte tare momentul în care verifici, simt că vrei să-i înțelegi și că există spațiu să-ți explice. Ei vorbesc această limbă amestecată, iar internetul a dublat lumea reală. O fi bine, o fi rău, nu știu, dar asta este realitatea.
Până la urmă și noi trebuie să învățăm să trăim cu lucrul ăsta și să intrăm și noi pe internet să vedem și noi ce se întâmplă acolo, să nu fim total necunoscători, pentru că ne poate lua prin surprindere, exact cum a dat și filmul acesta mesajul foarte bine punctat.
Nu mai știi ce înseamnă, nici nu-ți dai seama ce au comunicat acolo, a trebuit să vină un adolescent să explice ce vorbeau ei de fapt”, încheie Ana-Maria Zamfir.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil