Toamna ocupă un loc special în opera lui George Bacovia, unul dintre cei mai importanți poeți simboliști ai literaturii române.
Atmosfera sumbră, plină de melancolie și de introspecție, se regăsește în multe dintre poeziile sale, reflectând o viziune profund pesimistă asupra vieții și a trecerii timpului.
În poezia lui Bacovia, toamna nu este doar un anotimp, ci un simbol al decăderii, al efemerității existenței umane și al unei lumi în descompunere.
George Bacovia (n. 17 septembrie 1881, Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez.
Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira.
Citește și Poezii de toamnă pentru copii
Sursa foto: freepik.com@HansaParty
Tăcere...e toamnă în cetate...
Plouă...și numai ploaia dă cuvânt -
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide,dă drumu, - adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit,
În târg, o fată tristă a murit, -
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate -
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă...și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
Nervi de toamnă
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
Vezi și ACESTEA sunt cele mai frumoase poezii pentru copii
Sursa foto: freepik.com@HansaParty
Răsună din margini de târg,
Un bangăt puternic de armă;
E toamnă... metalic s-aud
Gorniștii, în fund, la cazarmă.
S-aude si-un clopot de școală,
E vânt, si-i pustiu, dimineață;
Hârtii și cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n vârteje, pe-o piață.
Se uită în zări catedrala,
Cu turnu-i sever și trufaș;
Gradina orașului plânge,
Si-aruncă frunzișu-n oraș.
Și vine, ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarmă,
E toamnă... metalic s-aud
Gorniștii, în fund, la cazarmă.
Amurg de toamnă pustiu, de humă,
Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt-
Departe plopii s-apleacă la pământ
În larg balans lenevos, de gumă.
Pustiu adânc...și-ncepe a-nnopta,
Și-aud gemând amorul meu defunct.
Ascult atent privind un singur punct
Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...
- Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, -
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.
Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut in zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare…
- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamna
Și frunza de ce pică.…
Sunt lângă un gard rupt,
Şi vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afişe şi flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceţi foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...
De-acum, tuşind, a şi murit o fată,
Un palid visător s-a împuşcat;
E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt şi-orice speranţă e pierdută.
Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat...
De-acum pe cărţi voi adormit uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum , au şi pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă şi de jale;
Tot mai citeşti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată ?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil