Psihologii subliniază constant importanța oferirii unui exemplu bun copiilor noștri pentru a-i educa și pentru a-i învăța lucruri importante. Acest principiu se bazează pe ideea că învățarea indirectă, adică procesul de autoeducare prin observarea celor din jur, joacă un rol important în dezvoltarea noastră.
Învățarea indirectă, termen introdus de psihologul Albert Bandura în urma Teoriei Învățării Sociale, contrastează cu vechiul curent behaviorist, care susținea că învățarea se bazează exclusiv pe experiența directă. În schimb, învățarea indirectă se produce atunci când observăm comportamentele altora și extragem concluzii despre eficacitatea acestora.
Adrián Triglia, într-un articol intitulat „Învățare indirectă: observarea altora pentru a ne educa”, subliniază că această formă de autoeducație nu constă doar în a imita comportamentele celorlalți din simpla dorință de a fi la modă. Mai degrabă, este un proces în care ne uităm la ceea ce funcționează și la ceea ce nu, învățând astfel ce comportamente sunt mai utile sau mai dăunătoare.
În spatele fenomenului captivant al învățării indirecte stă o descoperire fascinantă în lumea creierului uman - neuronii oglindă. Potrivit aceluiași autor, acești neuroni reprezintă o clasă specială de celule nervoase care își fac simțită prezența în meandrele creierului nostru.
Deși încă nu s-a deslușit cu precizie modul în care acești neuroni își desfășoară funcțiile, se speculează că au un rol important în capacitatea noastră de a ne pune în pielea altora și de a imagina cum ar fi să trăim experiențele lor în propriile noastre corpuri.
Autorul menționat evidențiază că acest sistem neural, numit neuronii oglindă, pare să fie responsabil pentru fenomene fascinante, cum ar fi contagiozitatea căscatului. În esență, acești neuroni ar putea juca un rol cheie în conexiunile sociale și în capacitatea noastră de a simți și înțelege experiențele celor din jur.
Revenind la rădăcinile care au ilustrat esența învățării indirecte, merită să aruncăm o privire asupra celebrului experiment desfășurat de psihologul Albert Bandura. Acest experiment a oferit o dovadă convingătoare că învățarea indirectă constituie o modalitate fundamentală și extinsă de educație.
Bandura a adunat un grup de băieți și fete, împărțindu-i în două grupuri distincte pentru a participa la un joc de observare intrigant. În cadrul acestui experiment, cei mici au fost martorii comportamentului unei păpuși din acelea care, deși sunt împinse, revin întotdeauna la poziția inițială. Un grup a avut privilegiul de a vedea un adult interacționând calm cu păpușa, în timp ce celălalt grup a asistat la acte de violență și brutalitate asupra jucăriei.
În etapa următoare a experimentului, copiii au fost observați în timp ce se jucau cu aceeași păpușă și s-a constatat că cei din grupul care au fost martorii actelor de violență au adoptat mai frecvent comportamente agresive în comparație cu cei din celălalt grup.
Acest fenomen, explică Triglia, ar fi fost dificil de explicat în contextul modelului comportamental tradițional, unde se presupune că toți copiii ar avea aceleași șanse de a acționa pașnic sau violent. Astfel, experimentul lui Bandura a susținut teoria învățării indirecte spontane.
Mai mult decât o simplă confirmare teoretică, cercetarea lui Bandura a ridicat semne de întrebare și a subliniat importanța a ceea ce copiii observă. Triglia avertizează că părinții nu ar trebui doar să se preocupe că acționează nedrept față de copiii lor sau că îi pedepsesc fără temei, ci trebuie să fie conștienți de impactul exemplului lor. O neglijare în acest sens nu doar că ar putea afecta imaginea lor, dar copiii ar putea învăța obiceiuri negative fără să-și dea seama.
De asemenea, în anii '70, din această perspectivă, s-a dezvoltat Teoria Culturii, subliniind că absorbim convingerile despre modul în care funcționează lumea din poveștile fictive create de televiziune, film și mass-media. Prin intermediul acestor mijloace, nu doar că învățăm ce acțiuni sunt eficiente sau nu, ci și internalizăm o imagine a societății în care trăim, bazată pe experiențele pe care le vedem în mod regulat.
În acest sens, atenția la conținutul consumat de minori devine importantă, deoarece acesta poate avea un impact puternic asupra comportamentului lor, avertizează autorul. Este important să fim conștienți de influența mediatică și să fim vigilenți în privința modului în care aceasta poate modela percepțiile și acțiunile celor mici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil