În zilele noastre, fenomenul tinerilor care rămân să locuiască alături de părinți până la vârste de 30, chiar 40 de ani, este tot mai des întâlnit și ridică numeroase întrebări legate de independență, cultură și stabilitate financiară.
Dacă în trecut era considerat firesc ca tinerii să plece de acasă după terminarea studiilor, astăzi, mulți dintre ei aleg sau sunt nevoiți să rămână cu părinții pe termen lung.
Acest fenomen este influențat de o combinație de factori economici, sociali și culturali.
Creșterea costurilor pentru locuințe, instabilitatea pieței muncii și dificultatea de a-și construi o carieră stabilă fac ca, pentru mulți tineri, traiul independent să fie inaccesibil.
Pe de altă parte, în multe culturi, apropierea și sprijinul familiei sunt puternic valorizate, iar ideea de a rămâne aproape de părinți este percepută pozitiv.
Totuși, prelungirea acestei coabitări poate avea implicații asupra dinamicii familiale și a dezvoltării emoționale a tinerilor.
Sursa foto: freepik.com@freepik
A sta în locuința părintească până la o vârstă înaintată poate afecta maturizarea și dobândirea abilităților necesare pentru o viață independentă.
Cunoscutul psiholog Irina „Supernanny” Petrea a vorbit pe această temă, fiind categorică în privința acestui aspect.
„Dacă am un fiu sau o fiică care este la facultate, la zi, nu-i poți pretinde să muncească, n-o să facă nici facultatea bine. Dacă nu ești la facultate tată, ce să facem acum?! Să stăm acasă, să ne jucăm?! Să ne uităm pe Netflix și alte chestii?!
Până ne ajunge să ne crească păr alb?! Nu merge!”, a spus Irina Petrea în cadrul podcastului Starea Nației, moderat de Dragoș Pătraru, „Starea Nației”.
Sursa foto: freepik.com@iren_maslak
Ea transmite părinților să-și trimită efectiv copiii la muncă, oferind un exemplu în acest sens. Una dintre prietenele sale are un copil care a dat la facultate și nu i-a plăcut, a stat un an acasă ca mai apoi să încerce la o altă facultate, care tot nu i-a plăcut.
Atunci a intervenit mama care i-a zis: „nu poți să începi în ficare toamnă câte o facultate, apoi să stai un an acasă”. Astfel că l-a sfătuit să-și caute de muncă.
Studiile arată că prelungirea șederii tinerilor în casa părintească este un fenomen influențat de mai mulți factori economici, psihologici și culturali.
Pe de o parte, motivele economice joacă un rol esențial. Cercetările arată că dificultățile financiare și creșterea costurilor de locuire îi determină pe tineri să rămână mai mult timp acasă.
De exemplu, un raport Pew Research Center din 2020 a constatat că aproape jumătate dintre tinerii americani între 18 și 29 de ani locuiesc cu părinții, atingând cel mai ridicat nivel din ultimele decenii.
În ceea ce privește impactul psihologic, studii din domeniul psihologiei dezvoltării sugerează că acest fenomen poate întârzia maturizarea emoțională și dezvoltarea abilităților de viață independentă, cum ar fi gestionarea financiară.
Sursa foto: freepik.com@freepik
În același timp, mulți tineri se simt confortabil acasă datorită sprijinului emoțional pe care îl primesc de la părinți, mai ales în perioade de incertitudine.
Aspectele culturale contribuie, de asemenea, la acest fenomen.
Studiile comparate arată că țările cu tradiții puternice în menținerea legăturilor familiale strânse, cum ar fi cele din Europa de Sud și America Latină, înregistrează un procent mai mare de tineri care locuiesc cu părinții până la 30-40 de ani.
În schimb, în țările nordice, unde independența este încurajată mai devreme, acest fenomen este mai puțin răspândit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil