Iuliana Baban, psihopedagog și logoped, a arătat la Părinți Prezenți un joc preferat de ea și de copii, cunoscut sub numele de „Autobuzele”. Experta subliniază că acest joc este nu doar distractiv, ci și foarte educativ!
„E vorba despre jocul meu preferat! Așa este denumit de majoritatea copiilor: autobuzele. Autobuzele au un traseu frumos, un circuit prin oraș. Avem un număr limitat de participanți, patru participanți la joc. Fiecare își va alege culoarea preferată. În cazul în care se întâmplă să fie mai mulți care își doresc o anumită culoare, încercăm să vedem cum se descurcă să negocieze pentru că înseamnă mici compromisuri, să lase de la ei”, spune Iuliana Baban la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Însă, cum copiii sunt plini de resurse și imaginație, există și alte modalități de a rezolva acest impas.
„S-ar putea să nu funcționeze această strategie a negocierii. Ei știu o grămadă de joculețe dintre acelea cu numărătoare `din Oceanul Pacific, a ieșit un pește mic și pe coada lui scria: ieși afară dumneata` și, în funcție de aceste numărători, își pot stabili și culoarea preferată și ordinea intrării în joc”, adaugă Iuliana Baban.
O altă soluție rapidă este folosirea zarului: „cine a dat cel mai mult cu zarul va avea prioritate să-și aleagă, de exemplu, culoarea preferată sau stabilim la fel ordinea în joc”.
Psihopedagogul Iuliana Baban oferă o privire detaliată asupra acestui joc îndrăgit de copii, denumit „Autobuzele”, subliniind atât componentele sale educative, cât și cele de divertisment.
„După ce se stabilesc regulile și cadrul general, are acest joc două componente. Pe de o parte va fi cel care, pornind de la linia de plecare, ajunge parcurgând tot traseul primul la linia de sosire, pe partea de viteză. Și a doua componentă este legată de numărul de călători pe care reușește să-i aducă până la linia de sosire”, explică psihopedagogul.
Ceea ce o atrage pe Iuliana Baban în mod special la acest joc este diversitatea călătorilor implicați.
„Îmi place faptul că sunt de diferite vârste, atât fete cât și băieți, cu ochelari, fără ochelari, cu tot felul de tunsori clasice, moderne, astfel încât urmărim oarecum spargere de stereotipuri în cazul în care avem așa ceva, desensibilizări. Pentru că, din păcate, încă mai există bullying legat de persoanele care poartă ochelari sau să se comporte într-un anumit mod mai puțin plăcut față de persoanele vârstnice sau față de cei care se îmbracă într-un anumit fel, sau preferă o anumită culoare sau sau sau sau.... Și, atunci, această diversitate de tipologii umane îi ajută să accepte o varietate cât mai mare de persoane”, a detaliat psihopedagogul.
Experta folosește acest joc pentru a explora zona socio-emoțională, discutând cu copiii despre călătorii care urcă sau coboară din autobuz.
„Mai mult decât atât, au mimici diferite. Unii sunt veseli, alții sunt curioși, uimiți, obosiți, e un băiețel care plânge. Prin acest joc, personal urmăresc și zona aceasta socio-emoțională, să discutăm despre călătorii care urcă sau coboară. De fiecare dată voi urmări și ce călători își alege copilul, să descrie pornind de la partea fizică, însușirile fizice, și apoi legat de această mimică ce exprimă ca și emoție. În felul acesta mă asigur că poate să denumească emoțiile de bază”, mai spune Iuliana Baban.
Jocul devine și un pretext pentru a dezvolta discuții complexe despre situațiile sociale cu care copiii se pot confrunta.
„Mai mult decât atât, dacă reușește să le denumească, mergem un pas mai în față. `Oare ce s-a întâmplat de se simte așa?` `Oare a uitat să coboare?` `Oare unde crezi că merge, de se simte așa?` sau `De unde vine de se simte așa?`
Pornind de aici, putem să dezvoltăm foarte multe discuții legate de situațiile sociale pe care ei le întâlnesc”, mai spune Iuliana Baban.
Pe lângă dezvoltarea abilităților socio-emoționale, jocul „Autobuzele” aduce în prim-plan și aspecte matematice esențiale.
„Acest joc mai oferă ceva: stațiile au fiecare un simbol, plus sau minus, ceea ce înseamnă că vom da de două ori cu zarul. Prima dată să vedem câte stații are de parcurs autobuzul fiecărui jucător. A doua oară va da cu zarul să vedem câți călători urcă sau coboară.
Stațiile cu plus simbolizează stații de urcare. Cele cu minus, evident, sunt stații de coborâre.
La un moment dat, vor trebui să numere câți călători au, câți au urcat, câți sunt în total, câți au coborât, câți au rămas. Atunci stimulăm foarte mult partea de aptitudini matematice și de calcul elementar”, a adăugat experta.
Psihopedagogul Iuliana Baban aduce în atenție și valoarea educativă și formativă.
„Mai mult, s-ar putea să observe că au mai mulți călători decât locurile din autobuz. Ce facem, ce se întâmplă? Păi, ce să vezi că uneori în transportul în comun mai stăm și în picioare și acceptăm că mai stăm și în picioare. E o bunicuță, ce facem oare? O lăsăm să stea în picioare sau face schimb cu cineva care are deja loc? Și atunci ne întoarcem la zona socio-emoțională.
De aceea iubesc acest joc foarte mult! Mai mult, planșa mare ne oferă posibilitatea de orientare în spațiu: pe unde am ajuns? Ne uităm oare aici ce-o fi? O școală, o grădiniță? Să recunoaștem în cartierul nostru principalele obiective și dezvoltăm spiritul de observație!” a concluzionat Iuliana Baban.
PUTEȚI URMĂRI ÎN EMISIUNE TOATE TIPURILE DE JOCURI:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil