La ce vârstă înțelege copilul comportamentele greșite și limitele, conform unui psiholog

Încă de la vârste fragede, copilul învață ascultând și interacționând cu părinții săi. Prin explicarea și repetarea regulată a regulilor, copilul înțelege, treptat, ce are voie și ce nu are voie să facă, atât acasă, cât și în afara căminului.

CITEȘTE ȘI Părinții de altădată făceau aceste 3 lucruri esențiale pentru creșterea copiilor, dar părinții moderni le-au uitat complet: „Au nevoie de ele pentru a se dezvolta sănătos”, avertizează psihologii

La ce vârstă învață un copil regulile?

După naștere, bebelușul începe treptat să pătrundă în lumea și limba părinților săi.

„Cu cât interacționăm mai mult cu el, cu atât va înțelege mai bine mediul înconjurător și limba. Fiind foarte conectat la starea emoțională a părinților, copilul își va asocia acțiunile cu răspunsurile acestora și, astfel, va înțelege treptat ce este permis și ce nu.

Repetarea este ceea ce îi va permite să integreze regulile.

Prin urmare, nu există o vârstă fixă pentru învățarea regulilor și limitelor. Această achiziție se face treptat în primii ani de viață”, explică Delphine Théaudin, psiholog clinician, conform parents.fr.

Astfel, asimilarea regulilor va depinde de mai mulți factori, printre care:

Posibilitățile de explorare ale copilului;

Reacțiile părinților și stabilitatea lor pe termen lung. De exemplu, dacă interzicem unui copil să se urce pe masă, nu putem să-i ignorăm comportamentul dacă îl repetă a doua zi. Este important să menținem o poziție constantă cu privire la ce are voie sau nu să facă;

Formularea reacțiilor parentale. Dacă răspundem cu furie la acțiunile copilului, acesta nu va putea reflecta asupra comportamentului său, ci va fi mai degrabă îngrijorat de emoțiile părintelui. Să explicăm calm, dar ferm, este o cheie importantă, chiar dacă uneori poate fi greu de realizat în viața de zi cu zi.

VEZI ȘI Harvard: Cele 5 lucruri pe care le poți face pentru a fi un părinte mai bun

Cum să ajuți copilul să înțeleagă limitele?

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Vărsa băutura, fuge pe stradă, strică o jucărie... Primul nostru instinct poate fi să ridicăm vocea atunci când copilul face o greșeală. Totuși, el nu va înțelege conceptul de reguli dacă strigăm la el, îl speriem sau activăm o luptă pentru putere.

Creierul său trebuie să fie disponibil pentru a înțelege regulile și reacțiile părinților.

În primii ani de viață, fiecare gest și comportament al copilului reprezintă o încercare de descoperire. De aceea, ca părinte, trebuie să fim atenți la modul în care interpretăm acțiunile copilului. Uneori, putem greși, considerând o acțiune drept o provocare, când de fapt este doar un experiment.

„Să ne imaginăm că un copil fuge spre un prieten și îl doboară. Am putea crede că a vrut să-l rănească, dar poate că era extrem de fericit să-l revadă. Această explozie de bucurie se va exprima astfel, deoarece copilul are dificultăți în a-și canaliza emoțiile”, explică Delphine Théaudin.

În acest caz, îi putem explica copilului că înțelegem că este fericit să-și vadă prietenul, dar că acest comportament nu este o modalitate acceptabilă de a-și exprima bucuria.

Adultul trebuie să fie ferm în privința regulilor pe care le impune copilului, pentru a-l ajuta să le asimileze. Este esențial ca ceea ce spui să fie în concordanță cu limbajul non-verbal.

De exemplu, dacă îi explici unui copil că este greșit să lovească pe cineva, trebuie să eviți să zâmbești sau să folosești un ton nesigur.

Copilul trebuie să înțeleagă clar ce este permis și ce nu, pentru a putea asimila treptat limitele. Fie acasă la bunici, fie la grădiniță, regulile de viață sunt adesea diferite de cele de acasă.

„Copilul înțelege rapid că sunt lucruri pe care le poate face la grădiniță, dar nu acasă, și invers. Ce este important este ca între adulții care îl susțin să existe încredere reciprocă și valori comune”, subliniază psihologul.

CITEȘTE ȘI Reguli ciudate pe care le au părinții care îi fac pe copiii lor oameni mai buni: „Sunt mai puțin obișnuite, dar contribuie la formarea unor adulți de succes”

Pedeapsa la copii

După ce un copil face o greșeală, părinții pot decide să-l pedepsească pentru a-i arăta că acțiunile sale pot avea consecințe.

Dar, are această acțiune un impact real asupra celor mici?

„Nu îmi place să folosesc termenul «pedeapsă», deoarece presupune un echilibru de putere, care nu ajută copilul să înțeleagă regulile. Prefer să vorbesc despre consecințele educaționale”, explică Delphine Théaudin.

Acestea trebuie să fie măsurate, adaptate vârstei și abilităților copilului. În plus, consecințele nu trebuie să afecteze emoțional copilul și să nu fie violente.

De asemenea, este important să evităm ritualuri reconfortante, cum ar fi povestea sau îmbrățișarea de seară, sau să-i luăm pătura, care sunt elemente ce îl liniștesc înainte de culcare.

VEZI ȘI Educația cu „mână de fier” REDUCE dimensiunea creierului copilului. Țipetele, loviturile și pedepsele au efecte mai periculoase decât crezi, conform noilor cercetări

Care sunt condițiile pentru ca o „consecință educațională” să aibă impact?

SURSA FOTO: freepik.com @yuriyrudy

„Un copil trebuie să respecte regulile pentru că înțelege de ce există acestea, nu pentru că se teme de represalii. Repetarea și stabilitatea sunt elemente esențiale care îl ajută să le asimileze”, subliniază psihologul.

O sancțiune va avea impact dacă este exprimată în cuvinte pe care copilul le poate înțelege. Aceasta nu trebuie să-i submineze integritatea sau să fie violentă.

„Nu trebuie să reacționăm pe baza furiei sau oboselii noastre ca adulți, ci să ținem cont de ceea ce s-a întâmplat. Poate că reacția noastră a fost mai puternică decât ar fi fost necesar. În acest caz, nu trebuie să ezităm să-i explicăm copilului de ce reacția noastră a fost excesivă. Această clarificare poate fi reparatoare pentru el”, recomandă medicul.

Dacă copilul comite acte grave (violență fizică sau verbală), este important să îi spunem că acel comportament este interzis, nu că el este „rău” sau „periculos”. Nu ceea ce este copilul aduce consecințe, ci ceea ce a făcut.

Prin urmare, este esențial să indicăm comportamentele interzise și să-i explicăm că nimeni nu are dreptul să le facă.

„Îi putem explica acest concept atunci când este disponibil să-l asculte. Dacă explodează emoțional, este important să-l ajutăm să se calmeze. După aceea, putem spune: «Te ajut să te calmezi și vom încerca să găsim soluții împreună». Putem discuta din nou despre acest subiect atunci când se va liniști.

Și nu uita că trebuie să știi cum să mergi mai departe după ce s-a încheiat. Copilul trebuie să aibă întotdeauna șansa de a pleca cu încrederea noastră în abilitățile sale de a învăța și de a crește”, concluzionează Delphine Théaudin.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.