Cât de mult pot fi lăsați singuri bebelușii, copiii mici, preșcolarii și adolescenții? În acest articol vă spunem exact cum ar trebui să faceți.
La cea mai fragedă vârstă, bebelușii și copiii mici necesită supraveghere constantă și atentă. Nu este recomandat să-i lăsați singuri acasă pentru perioade lungi de timp. Aceștia au nevoie de îngrijire și atenție aproape non-stop. Cu toate acestea, puteți începe să introduceți scurte perioade de timp în care să-i lăsați sub supravegherea unui adult responsabil, cum ar fi un membru al familiei sau o bonă de încredere.
Pe măsură ce copiii cresc și devin preșcolari, puteți începe să le oferiți mai multă independență, dar totuși trebuie să țineți cont de nevoile și maturitatea fiecărui copil în parte. În general, este recomandat să îi lăsați singuri acasă pentru perioade scurte de timp, cum ar fi câteva minute sau până la o oră, în funcție de cât de confortabil vă simțiți și cât de bine se descurcă copilul dumneavoastră cu responsabilitățile minime, cum ar fi să rămână într-o cameră sau să se joace într-un anumit spațiu în siguranță.
Odată ce copiii devin adolescenți, pot fi în general mai autonomi și capabili să stea singuri acasă pentru perioade mai lungi. Cu toate acestea, chiar și adolescenții au nevoie de supraveghere și îndrumare, deoarece își formează încă abilitățile și judecata. Vârsta la care un adolescent poate fi lăsat singur acasă pentru o perioadă mai lungă poate varia în funcție de maturitatea și responsabilitatea sa, precum și de mediul în care locuiți. Este important să luați în considerare și factori precum distanța față de serviciile de urgență, disponibilitatea unor vecini sau prieteni în caz de nevoie și nivelul general de siguranță al zonei în care locuiți.
SURSA FOTO: freepik.com @shurkin_son
Oferindu-le copiilor spațiu și libertate de explorare într-un mediu sigur, părinții pot contribui la dezvoltarea autonomiei și încrederii în sine a acestora. Cu toate acestea, este important să nu-i lăsați complet singuri acasă, în special în cazul bebelușilor și copiilor mici.
Durata timpului în care un copil poate fi lăsat singur într-o zonă sigură depinde de temperamentul individual al acestuia. Un copil mai precaut și mai reticent ar putea avea nevoie de prezența părinților mai aproape, în timp ce un copil aventuros ar putea fi mai încrezător în a explora într-un spațiu restrâns.
Potrivit cercetătorilor și experților, utilizarea monitoarelor pentru copii poate fi un instrument util pentru supravegherea copiilor atunci când aceștia sunt lăsați singuri în cameră. Aceste dispozitive permit părinților să vadă sau să audă activitatea copilului lor prin intermediul telefonului sau al unui monitor special. Cu toate acestea, chiar și cu aceste tehnologii, este important să nu neglijați prezența și supravegherea adecvată.
Un aspect important este asigurarea unei zone de somn sigure pentru bebeluși. Pot fi lăsați singuri să doarmă într-o cameră separată, dacă sunt plasați pe o saltea fermă, fără pături sau perne pufoase, conform recomandărilor pentru prevenirea sindromului de moarte subită a sugarului (SIDS). Îmbrăcămintea confortabilă și adecvată temperaturii încăperii sunt, de asemenea, factori esențiali de luat în considerare.
Specialiștii în dezvoltarea copiilor sugerează implementarea unui program structurat pentru bebeluși, care include activități specifice precum hrănirea, somnul și joaca în momente bine definite. Acest lucru poate ajuta bebelușii să-și regleze ritmurile circadiene și să dezvolte o înțelegere a rutinei lor zilnice.
Cu toate acestea, este important să subliniem faptul că specialiștii nu recomandă să lăsați copiii singuri acasă. Supravegherea adecvată este esențială pentru siguranța și bunăstarea lor.
Potrivit experților, nu este dăunător să lăsați un bebeluș singur în pătuț pentru o perioadă scurtă de timp, cum ar fi 30 de minute, în timp ce vă ocupați de alte activități, cum ar fi gătitul sau cititul unei cărți. Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți de nevoile lor de mișcare și de interacțiune față în față pentru dezvoltarea adecvată a creierului. Astfel, este important să le oferim suficient timp de contact față în față, dar și puțin timp pentru a preveni suprastimularea.
SURSA FOTO: freepik.com
Pe măsură ce copiii mici cresc și ajung la vârsta preșcolară, există o evoluție în ceea ce privește independența și explorarea lor. Părinții ar trebui să se simtă confortabil să le permită copiilor să hoinărească singuri prin casă și curte (în cazul în care acestea sunt protejate și sigure) pentru perioade de timp mai lungi. Este important ca acești copii să fie încurajați să exploreze pe cont propriu, întrucât aceasta este o etapă a descoperirii și a învățării pentru ei.
Potrivit specialistului Tasha Howe, copiii au nevoia de a descoperi și de a testa diverse ipoteze, cum ar fi „ce se întâmplă dacă fac asta?” sau „cum funcționează această lucrare?”. Astfel, ar trebui să li se permită să hoinărească prin casă, în timp ce camerele periculoase sau interzise trebuie să aibă uși închise cu butoane de siguranță pentru copii. În cazul în care există o curte mică și sigură în care copiii nu pot să se rănească sau să se rătăcească, ei pot fi lăsați singuri, dar părinții trebuie să poată vedea și/sau auzi mereu ce se întâmplă.
Este important de menționat că, până într-un anumit punct, termenul „singur” pentru un copil sub vârsta de 7 ani ar trebui să includă prezența fizică absolută a unui părinte care să fie în apropiere și la îndemână. De exemplu, lăsarea unui bebeluș calm sau a unui copil de explorat singur într-o cameră sigură pentru copii este acceptabil pentru intervalul de timp în care copilul se simte mulțumit, dar în cazul în care apare agitație sau neplăceri, părinții trebuie să fie pregătiți să intervină și să ofere suport.
Odată ce copiii ajung la vârsta școlară elementară și gimnazială, există unele situații în care pot fi lăsați singuri acasă pentru perioade scurte de timp. Cu toate acestea, aceasta nu este o vârstă definitivă și există o serie de factori care influențează dacă și pentru cât timp un copil ar trebui să fie lăsat singur.
În general, majoritatea copiilor pot fi lăsați singuri acasă timp de aproximativ o oră între vârsta de 8 și 10 ani. În cazul în care un copil de 8 ani trebuie să rămână singur acasă după școală, este recomandat să se comunice cu el prin telefon pentru a verifica cum decurge totul și să stabilească un program structurat care să includă teme, responsabilități casnice, timp alocat televizorului etc., până când părinții revin acasă.
Cu toate acestea, este important să luăm în considerare vârsta și temperamentul fiecărui copil în parte. Unii copii pot fi mulțumiți să se joace singuri și să aibă un nivel înalt de maturitate și responsabilitate. În schimb, alții pot să nu fie suficient de încrezători sau să nu fie pregătiți pentru a fi lăsați singuri. De asemenea, legile specifice ale fiecărui stat pot impune restricții privind vârsta minimă la care un copil poate fi lăsat singur acasă.
În ceea ce privește adolescenții și tinerii, nu există o vârstă exactă sau o regulă definitivă privind cât timp pot rămâne singuri acasă. Situația depinde în mare măsură de încrederea părinților și de comportamentul responsabil al adolescentului în cauză.
Specialistul Tasha Howe subliniază importanța încrederii în adolescenți și în a începe cu presupunerea că aceștia pot fi încredințați să stea singuri acasă până când demonstrează contrariul. Priviligiile și libertățile pot fi câștigate prin comportament responsabil și respectarea regulilor stabilite.
De obicei, adolescenții sunt capabili să petreacă aproximativ o oră într-un mall, în timp ce părinții se află într-o altă zonă a centrului comercial. De asemenea, pot fi lăsați să meargă la cinema sau să iasă în oraș, cu condiția să informeze părinții cu privire la locul în care se duc și cu cine sunt.
Cu toate acestea, este important să menținem o structură și să stabilim limite clare pentru adolescenți, pentru a-i ghida și a-i menține pe drumul potrivit. Ei au nevoie de timp structurat pentru a evita problemele, dar și de timp liber pentru a se relaxa și a socializa. De exemplu, un adolescent de 15 ani poate fi lăsat să își facă propriile alegeri după școală, dar este important ca el să raporteze în fiecare oră unde merge și cu cine este. În cazul în care nu respectă înțelegerile stabilite sau nu informează cu privire la schimbările în planurile sale, pot exista consecințe, cum ar fi restricții temporare privind libertatea de a se deplasa în oraș. Aceste consecințe naturale îi învață să-și folosească libertatea într-un mod responsabil.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil