Unii oameni îi sfătuiesc pe părinți să-și lase bebelușii să plângă, avertizând că, altfel, riscă să-i răsfețe. Expresii precum „lasă-l să plângă” și „plânsul îi dezvoltă plămânii” sunt frecvent întâlnite, iar unii părinți ajung să se întrebe dacă ar trebui să-și liniștească bebelușii sau, dimpotrivă, să-i ignore și să-i lase să se calmeze singuri.
Această idee a căpătat popularitate prin metoda Estivill, o tehnică derivată din abordarea generală a pediatrului american Richard Ferber, director al Centrului Pediatric pentru Tulburări de Somn de la Spitalul de Copii din Boston, și promovată în Spania de Dr. Eduard Estivill.
Conform acestei metode, părinții nu ar trebui să reacționeze la plânsul copilului, ci să-l lase să se liniștească singur. Atunci când copilul începe să plângă, părinții sunt sfătuiți să-l consoleze doar pentru scurt timp și să reziste tentației de a-l lua în brațe. Apoi, copilul trebuie lăsat în cameră cât timp este încă treaz, pentru a învăța să adoarmă singur.
Cu toate acestea, tot mai multe cercetări sugerează că sfatul clasic „lasă-l să plângă” nu este atât de benefic pe cât pare.
SURSA FOTO: freepik.com @anna_grant
Psihologii și neurologii sunt de părere că atunci când bebelușii plâng și sunt ignorați de părinți, aceștia dezvoltă o stare de anxietate care inundă creierul cu cortizol și adrenalină, hormonii stresului. Dacă acești hormoni sunt deja nocivi pentru adulți, efectele lor asupra unui creier aflat în dezvoltare sunt și mai grave, mai ales când acest tipar de neatenție se repetă în timp.
De fapt, nivelurile crescute de cortizol și adrenalină pot afecta conexiunile neuronale.
Un studiu realizat la Universitatea Yale a arătat că expunerea la stres intens în primii ani de viață determină modificări în biochimia creierului, în special la nivelul neurotransmițătorilor.
De asemenea, cercetătorii de la Universitatea din Hertfordshire au descoperit că bebelușii lăsați să plângă mult în primele luni de viață prezintă un risc de 10 ori mai mare de a dezvolta ADHD și tulburări de comportament.
Pe de altă parte, un studiu de la Universitatea din Pennsylvania a constatat că bebelușii lăsați să plângă au, la vârsta de 10 luni, dificultăți în a-și controla emoțiile și sunt mult mai greu de calmat.
Specialiștii în neuroștiințe explică faptul că aceste efecte sunt cauzate de stresul care suprastimulează zonele cerebrale implicate în analizarea și reglarea emoțională, notează etapainfantil.com. În consecință, copilul dezvoltă un sistem nervos hiperactiv, care produce o cantitate mare de adrenalină, determinând un comportament impulsiv și reacții exagerate la stimuli din mediu.
De asemenea, s-a observat că stresul intens poate reduce semnificativ nivelul hormonului de creștere, ceea ce poate inhiba dezvoltarea unor zone ale creierului și, în general, poate întârzia creșterea copilului.
SURSA FOTO: freepik.com @Yulia Raneva
Sfatul „lasă-l să plângă” nu doar că este învechit, ci a fost respins de o mare parte a comunității științifice.
Părinții trebuie să fie conștienți că afecțiunea, atenția și dragostea nu răsfață copiii; dimpotrivă, ele contribuie la formarea unui atașament sigur, esențial pentru ca aceștia să dezvolte o stimă de sine sănătoasă, să se simtă în siguranță și să poată relaționa adecvat cu cei din jur.
Așadar, dacă micuțul tău plânge, ascultă-l, încearcă să înțelegi cauzele și consolează-l.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil