Creșterea noii generații este una dintre cele mai mari provocări, dar și una dintre cele mai importante misiuni ale vieții. La prima vedere, poate părea o sarcină copleșitoare, cu miză uriașă. Însă vestea bună este că nu sunteți singuri în acest demers, iar impactul pozitiv pe care îl puteți avea este imens.
„A fi părinte este, fără îndoială, o experiență solicitantă, dar și profund satisfăcătoare”, afirmă dr. Carol A. Friedman, psiholog la Centrul Debra Simon pentru Sănătate și Bunăstare Comportamentală Integrativă din cadrul Centrului Medical Universitar Hackensack, conform parade.com. „Părinții și bunicii joacă un rol important în formarea copiilor, sunt primii lor profesori și, adesea, mentorii care îi ghidează toată viața.”
Nu aveți nevoie de o diplomă în educație sau psihologie pentru a transmite lecții valoroase. Unele dintre cele mai importante învățături vin, de fapt, din viața de zi cu zi și din relația autentică pe care o construiți cu cei mici.
Pentru a vă sprijini în această misiune, psihologii au identificat 16 lecții de viață fundamentale pe care fiecare copil ar trebui să le învețe de la părinți și bunici.
SURSA FOTO: freepik.com @milanmarkovic
Reglarea emoțiilor este o abilitate importantă pe care copiii o învață cu ajutorul părinților și bunicilor. Înseamnă să fii alături de ei, cu empatie, atunci când experimentează emoții dificile, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna confortabile nici pentru tine.
„Copiii nu se nasc știind cum să gestioneze furia, tristețea sau durerea”, explică dr. Mikki Lee, psiholog și fondatoare a Clarity Therapy NYC. „Rolul îngrijitorilor este să-i învețe autoreglarea, adică să-i ajute să recunoască și să numească emoțiile, să le valideze, să le arate cum să le gestioneze și să repete acest proces ori de câte ori este nevoie.”
Această învățare pune bazele unei dezvoltări emoționale sănătoase.
Copiii au nevoie să se simtă bine în pielea lor și mândri de realizările lor. Stabilitatea emoțională le oferă încrederea necesară pentru a descoperi cine sunt și ce pot face.
„Părinții și bunicii pot susține copilul în procesul de explorare a lumii și a propriei identități”, explică dr. Carol A. Friedman. „Este important ca îngrijitorii să recunoască abilitățile și reușitele copilului, dar și să-l învețe cum să facă față stresului și situațiilor dificile, folosind strategii sănătoase de adaptare.”
Reglarea emoțională, menționată anterior, este o componentă esențială a acestei stabilități.
Curiozitatea stă la baza învățării și descoperirii de sine. Dr. Lisa Strohman, psiholog și fondatoare a Digital Citizen Academy, încurajează părinții și bunicii să încurajeze curiozitatea într-un mod activ.
„Îi putem stimula pe copii să fie curioși punând întrebări împreună, explorând răspunsurile și arătând interes față de procesul de învățare”, spune ea. „Întrebările de tipul «De ce?» și «Cum?» îi ajută pe copii să gândească critic și să capete plăcerea de a învăța.”
Eșecul face parte din viață. Dar felul în care îl abordăm este ceea ce contează cu adevărat. Dr. Angela Celio Doyle subliniază importanța unei mentalități de creștere, care transformă eșecul într-o oportunitate de învățare.
„Este firesc să vrem să evităm greșelile, dar din ele învățăm și ne dezvoltăm”, spune ea. „Fără această lecție, copiii riscă să devină perfecționiști, temători, mereu îngrijorați că nu sunt suficienți. O mentalitate de creștere redefinește eșecul ca o rampă de lansare, nu ca o barieră.”
Lăudați efortul, nu doar rezultatele, și lăsați-i pe copii să-și rezolve singuri problemele, asta îi ajută cel mai mult.
Pentru că greșelile sunt inevitabile, copiii trebuie să învețe de mici cum să le accepte și să învețe din ele. Un mod eficient este ca părinții și bunicii să fie sinceri în legătură cu propriile lor greșeli.
„Împărtășirea propriilor greșeli și a modului în care am reflectat, am reparat și am învățat din ele le arată copiilor că nimeni nu e perfect, nici măcar adulții pe care îi admiră”, spune Dr. Mikki Lee. „Acest lucru întărește reziliența și îi face mai dispuși să încerce lucruri noi, fără frica de a greși.”
Scuzele autentice sunt un pas important în repararea relațiilor. Dr. Doyle spune că e vital să învățăm copiii cum să-și asume responsabilitatea pentru greșeli și cum să își ceară iertare sincer.
„Totul începe cu exemplul personal, cereți-vă scuze copilului atunci când greșiți, spuneți ce a fost greșit și arătați-i că iubirea și responsabilitatea pot merge împreună.”
La fel de important este ca cei mici să învețe cum să accepte scuzele celorlalți, o lecție care întărește încrederea și capacitatea de a repara relații.
Expresia „bețele și pietrele rănesc, dar vorbele nu” este, de fapt, greșită. Cuvintele pot avea un impact profund, atât pozitiv, cât și negativ.
„Modul în care părinții vorbesc despre ei înșiși și cu copiii lor are un impact major asupra dezvoltării emoționale a celor mici”, explică dr. Rosemary P. Hodges, psiholog la Centrul de Sănătate pentru Copii din Phoenix. „Folosirea cu grijă a limbajului, încurajator, blând și sincer, este important.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil