Mulți parinți consideră că angajarea de profesori privați, înscrierea copiilor în activități extrașcolare sau investirea în programe de vară de elită sunt modalități de a sprijini parcursul academic al copiilor lor.
Cu toate acestea, există unele voci care susțin că această abordare poate avea repercusiuni negative. Jennifer Breheny Wallace, cercetătoare în parenting și autoare a cărții „Never Enough: When Achievement Pressure Becomes Toxic – and What We Can Do About It”, avertizează că o investiție excesivă în aceste resurse poate afecta dorința copiilor de a reuși în mod natural.
SURSA FOTO: freepik.com @pressfoto
„Ideea este că copiii, în special cei din comunitățile bogate, se confruntă cu o povară specială, și anume de a reproduce succesul financiar al părinților lor”, explică Wallace.
„Atât părinții, cât și copiii sunt conștienți că acum este mult mai dificil, deoarece s-a accentuat inegalitatea. Nu mai este garantat că fiecare generație va înregistra aceeași prosperitate ca și părinții lor, sau poate chiar mai mare. Simțul eșecului poate fi copleșitor atunci când nu reușești să egalezi succesul financiar al părinților tăi”.
Presiunea pusă de părinți asupra copiilor pentru a atinge succesul financiar nu este ceva nou, însă realitățile economice cu care se confruntă acum tinerii sunt diferite.
Taxele de școlarizare s-au dublat în ultimii 20 de ani, conform College Board. De asemenea, prețurile locuințelor sunt mult mai mari acum decât erau atunci când mulți părinți și-au achiziționat prima casă.
În timpul cercetărilor sale, Wallace a intervievat un băiat de clasa a opta care își dorea să devină arhitect când va fi mare. Dar după ce a căutat salariul mediu al unui arhitect și prețul mediu al unei case, s-a simțit descurajat.
„Nu trebuie să fii expert contabil pentru a observa stilul de viață al unui părinte”, explică Wallace. „Astfel, pentru copii, dacă nu pot reproduce acest nivel, ei percep că nu se ridică la înălțimea părinților lor și pot simți că nu reușesc la fel de bine ca ei”.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Obsesia părinților pentru ca micuții lor să urmeze aceeași instituție de elită la care au studiat ei nu ține cont de faptul că accesul la colegiu, în general, este mult mai restrâns acum decât acum 30 sau 40 de ani.
În 1980, aproape 21% dintre cei care aplicau la Universitatea Yale erau acceptați. În 2023, acest procent era doar de 4,4%. La Universitatea din California, Los Angeles, în 1989, 42% dintre cei care aplicau erau acceptați. În 2023, sub 9% au fost admiși.
„Mulți părinți au urmat colegii de prestigiu când rata de acceptare era de 20%”, remarcă Wallace. „Când soțul meu și cu mine am fost la Harvard, rata de acceptare era de 18%. Acum este de 3%. Faptul că copiii sunt ținuți la un standard pe care părinții nu l-ar fi putut atinge este ceva ce părinții trebuie să ia în considerare”.
Chiar dacă intenția poate fi de a încuraja copiii să dea tot ce au mai bun, mulți părinți transmit mesajul că, dacă nu intri la o anumită școală sau nu obții un salariu mare, atunci ai mai puțină valoare.
„Copiii de azi confundă imaginea lor de sine cu realizările lor”, subliniază Wallace.
Pentru a-i ajuta pe copii să-și desprindă realizările de valoarea lor ca indivizi, Wallace sugerează că părinții ar trebui să „respingă premisa” că există o singură cale către succes.
Lăsați copiii să participe la activități care îi pasionează, indiferent de cum ar arăta acestea în aplicațiile lor pentru colegiu.
Și, în ceea ce privește admiterea la colegii extrem de selective, amintiți-le copiilor că ceea ce contează cel mai mult este modul în care își petrec timpul, nu locul unde îl petrec.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil