Aceste comportamente aparent inofensive pot avea un impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copiilor.
Ca adult implicat în creșterea unui copil, dragostea pe care i-o porți este uriașă. Dar chiar și cei mai bine intenționați părinți sau bunici pot face greșeli, adesea fără să-și dea seama.
Din acest motiv, uneori avem nevoie de un memento: comportamentele noastre zilnice, aparent banale, pot avea efecte negative asupra celor mici.
Așadar, dacă vrei să fii un sprijin real pentru copilul tău și să-ți îmbunătățești relația cu el, iată 11 lucruri pe care psihologii specializați în lucrul cu copiii te roagă din suflet să nu le mai faci, conform parade.com.
SURSA FOTO: freepik.com @ aimenda123
Dr. Roseann Capanna-Hodge, specialistă în sănătate mintală integrativă, atrage atenția că o expunere excesivă la dispozitive digitale poate încetini dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională a copilului.
„Este important ca cei mici să se implice în activități bazate pe joacă, de la exerciții fizice la socializare și dezvoltarea coordonării vizual-motorii”, explică psihologul. „Atunci când un bunic, din dorința de a-l distra, îl pune în fața unui ecran, se pierde o oportunitate valoroasă de conectare între generații.”
Dr. Caroline Danda, psiholog pentru copii, spune clar: nu orice moment trebuie să devină o lecție.
„Aplecați-vă, fiți curioși și ascultați cu adevărat”, recomandă ea. „În special cu adolescenții, e important să le oferiți spațiu pentru a-și exprima perspectiva. Sentimentul că ești văzut și auzit contribuie enorm la o relație sănătoasă și deschisă.”
„Copiii învață cum să se poarte în relații privind la adulții din jur”, spune dr. Capanna-Hodge. „Dacă văd conflicte gestionate cu respect și calm, vor învăța cum să navigheze și ei situațiile dificile. Dacă nu, pot învăța reacții distructive.”
Tendința de a considera că „nu e mare lucru” când copilul are o reacție emoțională puternică poate fi dăunătoare.
„Validați-i emoțiile în loc să le minimizați sau să le reparați imediat”, sfătuiește dr. Danda. „Chiar dacă vi se pare că reacționează exagerat, amintiți-vă că nu are încă toate instrumentele emoționale ale unui adult. Ignorarea sentimentelor îi poate afecta încrederea și capacitatea de a se exprima.”
„Mulți dintre noi am crescut într-un mediu în care se țipa pentru a atrage atenția”, spune dr. Capanna-Hodge. „Însă țipatul frecvent creează un climat de frică și anxietate, afectând stima de sine și comunicarea. Copiii au nevoie de ghidare blândă, nu de intimidare.”
„Tentația de a interveni constant pentru a preveni greșelile copilului este mare”, recunoaște dr. Danda. „Dar copiii au nevoie să încerce, să greșească și să învețe din eșecuri. Doar așa își dezvoltă încrederea, creativitatea și reziliența.”
„Replica «Uite câte fac pentru tine!» sau «Dacă nu vii, bunica se supără» nu îl va învăța să fie empatic, ci doar să se teamă de dezamăgire”, avertizează Dr. Capanna-Hodge. „Vinovăția cultivă nesiguranță și nevoia de validare externă, nu autonomie și încredere.”
„Ne plângem că adolescenții sunt mereu cu ochii în telefon, dar cât de des suntem și noi la fel?”, întreabă retoric dr. Danda.
Soluția? Stabiliți zone fără tehnologie în casă, în sufragerie, la masă sau înainte de culcare, și transformați-le în momente reale de conectare.
„Dintre toate plângerile pe care le aud de la părinți, cea mai frecventă este că bunicii nu respectă regulile de disciplină”, spune dr. Roseann Capanna-Hodge. „Regulile aplicate inconsistent pot crea confuzie și nesiguranță, ceea ce favorizează apariția unor comportamente problematice, mai ales în cazul copiilor neurodivergenți.”
Copiii învață cel mai bine într-un mediu cu limite clare și consecvente. Acestea îi fac să se simtă în siguranță și iubiți, și, în același timp, îi ajută să înțeleagă responsabilitatea și să-și dezvolte autocontrolul.
Adesea, adulții răspund la reușitele copiilor cu „perfect!”, fără să-și dea seama că acest cuvânt poate transmite așteptarea unei perfecțiuni nerealiste.
Dr. Caroline Danda recomandă să normalizăm imperfecțiunea și să alegem exprimări mai sănătoase, cum ar fi:
„Este suficient de bine.”
„Asta merge foarte bine.”
„Mulțumesc, ai făcut o treabă grozavă.”
Astfel, copiii învață că este în regulă să greșească și că efortul contează mai mult decât perfecțiunea.
„Când bunicii compară între ei nepoții, chiar și cu cele mai bune intenții, pot afecta încrederea de sine a copiilor și pot stimula rivalități sau resentimente”, avertizează dr. Capanna-Hodge. „Fiecare copil este unic și ar trebui încurajat să se dezvolte în ritmul său, fără a fi pus în competiție cu ceilalți.”
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Specialiștii spun că, odată ce părinții și bunicii elimină aceste tipare, copiii pot avea parte de:
Creșterea stimei de sine
Dezvoltarea rezilienței
Abilități mai bune de comunicare
Inteligență emoțională crescută
Un sentiment autentic de independență
Mai multă empatie și compasiune
Modalități sănătoase de a gestiona conflictele și de a rezolva probleme
Relații familiale mai apropiate
O stare de bine mai echilibrată
Conversații mai autentice și valoroase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil