„Mama” este cea care ne-a adus pe lume, ea este cea care ne-a purtat în burtă, ea este cea care ne-a hrănit, ne-a îngrijit, ne-a iubit, ea este cea care a petrecut nopțile nedormite cât am avut noi febră, ea este cea care a plâns în prima noastră zi de școală, care a spus „nu” nebuniei noastre, care s-a îngrijorat când am venit acasă la miezul nopții, care a reușit să ne țină în picioare, care ne-a ținut de mână.
Mama suficient de bună nu este o mamă perfectă, ci pur și simplu încearcă să facă tot posibilul și să le ofere copiilor ceea ce au nevoie: hrană, securitate, iubire, libertate și acea marjă de eroare care le va permite să evolueze, să facă mai bine decât ea.
De ce mama care este suficient de bună, este cea mai bună mamă la care ne putem aștepta? Pentru că o mamă perfectă, sau idealizată, ar deveni un model de neatins pentru o fiică, imposibil de depășit, întrerupând astfel ciclul natural de evoluție și perfecționare care se stabilește între mamă și fiică; o mamă suficient de bună își ajută fiica să-și recunoască greșelile și să devină mai bună decât ea, mai bună, dar nu perfectă.
Sursa foto: Kristina Paukstite/ Pexels
Mama suficient de bună rămâne, de asemenea, conștientă de identitatea ei ca femeie, care nu se limitează la maternitate; asta o ajută să aibă o relație mai sănătoasă cu copiii ei, evitând să-și proiecteze întreaga lume asupra lor, cu pericolul de a o vedea prăbușind în momentul în care „puii” decid să părăsească cuibul.
Această mamă nu își limitează lumea la copiii ei: îi iubește, îi protejează, este prezentă pentru ei dar știe și să se iubească pe sine și nu renunță la fericirea ei , evitând să o împovăreze pe umerii copiilor săi; ea știe că nu este treaba (sau responsabilitatea) lor să o facă fericită. Este genul de mamă care știe să taie cordonul ombilical: le-a dat copiilor rădăcini, dar și aripi.
Totuși, nu toate mamele sunt făcute să fie mame. Conceptul de maternitate este atotcuprinzător: atunci când devii mamă, femeia din tine trebuie să dispară pentru a face loc exclusiv copiilor tăi (trăind exclusiv pentru ei, devii un fel de victimă sacrificială), uitând de restul lumii (muncă, pasiuni, hobby-uri, vise etc.); maternitatea este văzută aproape ca o obligație de a-ți afirma identitatea ca femeie, dar de îndată ce devii mamă, trebuie să te dezlipi de această femeie, pe care o vei regăsi la capătul drumului (poate) când copiii vor fi mari și tu vei fi bătrână.
Totuși, multe mame spun că va merita pentru că fericirea pe care o vei simți atunci când ai copii va fi atât de mare, încât vei uita de toate acestea: așa funcționează instinctul matern. „O să vezi, când vei avea copii viața ta va avea un cu totul alt sens.”
Sursa foto: Pixabay
Mama perfectă nu există, există o mie de moduri de a fi mamă: unele funcționale și altele mai puțin.
Totuși, este important să deschidem ochii asupra clișeelor despre mame și maternitate, să nu mai impunem maternitatea ca etapă obligatorie pentru femei, chiar și atunci când acestea nu vor să aibă copii: cu anxietățile lor, cu fricile lor, cu greșeli, aceste mame sunt perfecte așa cum sunt pentru că ne permit să ne adaptăm și să ne descurcăm mai bine, ne arată că nu trebuie să fii perfectă pentru a fi o mamă bună: dragostea este tot ce ai nevoie și mai presus de toate trebuie să încetăm să ne așteptăm la perfecțiune de la mame.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil