Stilurile parentale sunt un subiect dezbătut continuu. Există opinii nesfârșite între părinți și cercetători cu privire la combinația optimă de empatie și structură necesară pentru ca un copil să devină un adult bine adaptat. Este parentingul blând soluția ideală? Ce părere aveți despre stilul autoritar? Și nu uitați, stilul autoritar nu înseamnă același lucru cu a fi autoritar.
Recent, experții au lăudat o nouă abordare despre care spun că reprezintă echilibrul perfect între libertate și fermitate: parentingul far.
Acesta este un stil autoritar de creștere a copiilor, care implică atât reguli, cât și căldură.
Părinții care adoptă acest stil „stabilesc limite, dar oferă și sprijin”, explică dr. Mona Amin, medic pediatru din Fort Lauderdale, Florida, conform cnbc.com.
„Părintele far reușește să echilibreze protecția cu promovarea unei reziliențe și autonomii cu adevărat sănătoase în rândul copiilor”, spune ea. „Acesta este stilul care se potrivește perfect cu modul meu de a aborda educația parentală. Permiți copilului să arate de ce este capabil înainte de a interveni.”
SURSA FOTO: freepik.com @gorge2
În încercarea de a-și proteja copiii de vătămări emoționale sau fizice, unii părinți limitează experiențele acestora, explică dr. Ken Ginsburg, profesor de pediatrie la Spitalul de Copii din Philadelphia.
Această abordare, adesea numită „parenting elicopter”, poate împiedica dezvoltarea.
„Cea mai bună protecție este pregătirea”, afirmă Ginsburg. „Un mod prin care îți pregătești copilul pentru dificultăți este să-i permiți, ocazional, să cadă și să se ridice singur.”
Spre deosebire de părinții elicopter, părinții far le oferă copiilor libertatea de a lua decizii și de a învăța să gestioneze consecințele alegerilor lor.
„Dacă ai un copil de trei ani, nu-l lași să pună mâna pe aragaz, dar îl lași să răstoarne borcanul cu prăjituri pentru a învăța cum să-l curețe”, explică Ginsburg.
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Părinții far recunosc emoțiile copilului lor și nu îl rușinează pentru că este dezamăgit. Totuși, s-ar putea să nu petreacă la fel de mult timp co-reglând emoțional, cum ar face-o un părinte blând, explică dr. Amin.
„În parentingul blând, ar exista mai multă colaborare și validare”, spune ea. „Te concentrezi pe empatie.”
De exemplu, într-o criză de nervi la supermarket, un părinte blând s-ar concentra mai mult pe sentimentele copilului. Ai încerca să înțelegi de ce este supărat și, poate, te-ai așeza lângă el pentru a-l ajuta să se calmeze, explică Amin.
„Un părinte far, în schimb, ar valida sentimentele copilului, dar ar adăuga și: 'OK, acum trebuie să mergem mai departe'”, spune ea. „Dacă copilul continuă să plângă, s-ar putea să nu petreci timp suplimentar stând lângă el.”
Le permiți copiilor să facă greșeli și să se confrunte cu experiențe dificile, în timp ce le arăți că ești acolo pentru a le oferi sprijin și îndrumare.
În general, dr. Ginsburg afirmă că nu există niciun copil care să nu beneficieze de acest stil parental: „Faptul că îți faci copilul să simtă că este iubit, că îl sprijini și că nu îl vei părăsi – nu îmi pot imagina că acest lucru ar putea fi neproductiv pentru cineva.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil