„Mi-e dor de bunica”. Cele mai emoționante poezii scrise de poeți români

Data actualizării: | Data publicării:
„Mi-e dor de bunica”. Cele mai emoționante poezii scrise de poeți români / FOTO: freepik.com@vecstock
„Mi-e dor de bunica”. Cele mai emoționante poezii scrise de poeți români / FOTO: freepik.com@vecstock

Ștefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Brașov - d. 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. 



A urmat studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905).

Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt.O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români.

Citește și Cele mai frumoase versuri pentru copii scrise de Vasile Alecsandri

Bunica - Ștefan Octavian Iosif

Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară...

Căta la noi așa de blând,
Senină și tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

Mi-e dor de bunica, de Dumitru Delcă

De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
Și pe fus îl răsucea.
Tot aşa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica…
Torcea cu gândul la noi
Să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
De mânuţă ne lua,
La biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
Buna ne punea pe masă
Cozonacii rumeniţi,
De mâinile ei gătiţi.
„Tatăl Nostru” îl spuneam,
„Hristos a înviat” rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
Și ne trecea ziulica.

Bunica, de Nicolae Labiș

O sfântă din icoane cu fața zâmbitoare
Cu ochii de cărbune, cu părul ca de nea

De-o bunătate rară, cu inima deschisă,

Curată ca și crinul. Așa-i bunica mea.

O, cum o văd și-acum, cu furca-n brâu înfiptă,
O văd și simt cum trece prin mine un fior,

Căci parc-aud și-acum povestea cu crăiese

Și fusul la ureche cum sfârâie ușor.

Această poezie îți este închinată,

Bunică scumpă, ție, din tot sufletul meu.

Ești sacra pentru mine și asigur buno,

Că vie și măreață rămâne-vei mereu.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Raluca Panțiru | Categorie: Educatie




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

pixel