Nu toți părinții oferă un cămin sigur și plin de iubire necondiționată. În unele familii, iubirea este condiționată, iar nevoile copilului sunt puse mereu pe locul doi.
Părinții cu trăsături narcisice nu sunt doar dificili — ei pot lăsa urme adânci în dezvoltarea emoțională a copilului.
Pentru a-și păstra controlul, imaginea și influența, acești părinți cultivă adesea idei false în mintea copiilor – minciuni care, odată internalizate, pot dura o viață întreagă. Multe dintre aceste mesaje sunt subtil transmise, dar au un impact profund asupra stimei de sine, relațiilor și identității personale.
Psihologi și experți în parenting au identificat câteva dintre cele mai frecvente astfel de minciuni.
SURSA FOTO: Freepik.com@ArthurHidden
Pentru a înțelege mai bine cum influențează parentingul narcisic sănătatea mintală a viitorului adult, cei de la Your Tango au stat de vorbă cu mai mulți experți în parenting și psihologie.
„Sentimentele tale nu contează”
Copilul învață că emoțiile lui sunt prea „exagerate”, „deranjante” sau „nepotrivite” și că doar părerea părintelui contează. În timp, acesta ajunge să-și nege propriile trăiri sau să creadă că nu are voie să simtă.
„Trebuie să mă mulțumești pe mine ca să meriți iubirea.”
Iubirea devine condiționată de performanță, obediență sau sacrificiu. Copilul ajunge să creadă că nu valorează nimic dacă nu face pe plac celor din jur – un tipar care persistă și în relațiile adulte.
„Totul e vina ta.”
SURSA FOTO: Freepik.com@The Yuri Arcurs Collection
Un părinte narcisic rar își asumă greșelile. În schimb, copilul este făcut să se simtă responsabil pentru orice: pentru stările părintelui, pentru tensiunile din casă, chiar și pentru propriile lui emoții.
„Ești prea sensibil(ă).”
Acest mesaj invalidează sensibilitatea copilului și o transformă într-o „problemă”. În loc să fie văzută ca o trăsătură firească, empatia sau vulnerabilitatea devine motiv de rușine sau autocenzură.
„Fără mine, n-ai fi nimic.”
Părintele narcisic cultivă dependența, nu autonomia. Copilul este făcut să creadă că nu se poate descurca singur, ceea ce duce la nesiguranță, teamă de eșec și neîncredere în propriile alegeri.
„Tu exiști ca să mă faci pe mine să mă simt bine.”
SURSA FOTO: FReepik.com@EyeEm
Copilul este văzut mai degrabă ca o extensie a părintelui decât ca o persoană cu propriile nevoi și dorințe. Așa apare tendința de a-i pune mereu pe ceilalți pe primul loc, chiar și cu prețul propriei sănătăți emoționale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil