Dacă te întrebi constant „cum să fac să mă asculte copilul?”, atunci trebuie să știi că ai contribuit cu succes la crearea unei ființe umane autentice și nu a unui robot. Deși uneori poate fi tentant să-ți dorești să poți programa hard disk-ul copilului tău, astfel încât să te urmeze pasiv și să execute fiecare comandă, trebuie să fim realiști și să recunoaștem că avem așteptări mari de la ființele alea mici, nu-i așa?
De multe ori, ca părinți, nu recunoaștem faptul că ființele umane sunt complexe și au numeroase motive pentru comportamentul lor. Ceea ce adesea nu realizăm este că comportamentul copilului nostru ne comunică ceva.
Ești uimit? Este destul de comun ca părinților să le scape aceste mesaje subtile, deoarece, atunci când copilul nu ascultă, se simt rapid frustrați, stresați și emoționați, iar atenția se concentrează asupra propriilor lor emoții și gânduri, în detrimentul celor ale copilului.
Atunci când te afunzi în propria ta poveste despre agitație, frustrare și control, te vei confrunta mereu cu provocarea de a-ți face copilul să asculte într-un mod eficient și respectuos.
Dar care este secretul pentru a-ți asigura ascultarea în mod constant și de bunăvoie a copilului tău?
Ei bine, renunță la a lua comportamentul copilului tău personal și încearcă să descoperi ce îți poate comunica în spatele aparentului „refuz de a asculta”.
Vei fi surprins să afli că, sub suprafața aparentă a unui „copil care refuză să asculte”, se ascund de fapt nevoi umane primare sănătoase și tipice sau abilități subdezvoltate care au nevoie de sprijin suplimentar.
SURSA FOTO: Unsplash @Hunter Johnson
Iată cele șapte întrebări pe care să ți le adresezi dacă micuțul tău nu te ascultă.
Comunicarea cu copilul tău este mult mai complexă decât simplul act de a rosti cuvinte. Fiecare aspect, de la tonul vocii tale, la postura fizică și energia pe care o emani în timpul interacțiunii, va influența modul în care mesajul tău este receptat și cum va fi răspunsul.
Pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de comunicare, îți poți pune următoarele întrebări: „Sunt grăbit?”, „Sunt prea categoric?”, „Am o energie încordată?”
Dacă te apropii de copilul tău cu intenția de a-l controla și de a-ți descărca propria anxietate, el va resimți acest lucru și se va simți copleșit.
Atât modul în care comunici verbal, cât și non-verbal, pot inspira motivație, încurajare și încredere sau pot genera rezistență și disconfort.
Ești pregătit să afli cel mai important lucru pe care îl vei învăța astăzi? De multe ori, comportamentul aparent neadecvat al copilului tău vine din faptul că se confruntă cu stres intern.
Așadar, copilul tău care pare „sfidător” și refuză să urce în mașină atunci când i se cere, ar putea fi de fapt îngrijorat de o vizită la dentist sau de întâlnirea cu un prieten în parc care, uneori, îl provoacă.
Un citat minunat de la dr. Stuart Shanker spune totul: „În momentul în care recunoști că micuțul tău nu acționează intenționat greșit, ci este copleșit de stres, propriul tău nivel de stres scade instantaneu”.
Uneori, atunci când copiii nu ascultă, se poate reduce la nevoile de bază ale creierului, conform neuroștiinței. Pentru a asculta, copilul tău are nevoie ca partea gânditoare a creierului său, cortexul frontal, să funcționeze eficient.
Dacă te-ai simțit vreodată „amorțit la cap” atunci când ai fost înfometat sau ai uitat să-ți legi șireturile înainte de a merge la magazin, pentru că ai grijă de un copil care nu doarme noaptea, atunci ai experimentat efectul unei funcționări reduse a cortexului frontal!
Ține minte că micuțul tău va avea și mai multe dificultăți atunci când este flămând, însetat, obosit etc., deoarece cortexul său prefrontal este încă în dezvoltare majoră.
Fiecare persoană, indiferent de vârstă, are anumite nevoi umane de bază, iar două dintre cele mai importante nevoi sunt competența și controlul (copiii cu personalitate puternică vor avea și mai multe astfel de nevoi!).
A fi o persoană sănătoasă înseamnă să simți și că ai o anumită doză de control asupra ta și autonomie în mediul înconjurător.
Atunci când copilul tău nu are oportunități de a face alegeri mici în cadrul zilei sale și se simte excesiv controlat și lipsit de putere, este posibil să încerce (fără să își dea seama conștient) să-și satisfacă nevoile de putere și control afirmând ferm un „NU!” când i se cere să își pună adidașii.
Vezi și Epuizarea parentală. Ce este și cum să o rezolvi? Mulți părinți se confruntă în prezent cu ea
Există mulți copii care se confruntă în mod natural cu dificultăți în ascultare și în gestionarea tranzițiilor, datorită etapei de dezvoltare în care se află sau modului în care creierul lor este conectat.
Ascultarea și realizarea tranzițiilor cu succes implică mai multe procese cognitive diferite. Astfel, copiii care au dificultăți în funcționarea executivă (abilități esențiale pentru îndeplinirea sarcinilor, găzduite în lobul frontal), precum procesarea auditivă, planificarea motrică, concentrarea, memoria de lucru, au nevoie de mai multă îndrumare și sprijin în aceste domenii.
Ajută-ți copilul să facă pasul următor oferind instrucțiuni cât mai precise și concrete posibil și întrebând simplu: „Cum pot ajuta?”
SURSA FOTO: pexels.com @mohamed abdelghaffar
Dacă ne gândim la relația dintre părinte și copil ca la o casă, conexiunea emoțională ar fi fundația care o susține.
Când vine vorba de a-ți face copilul să asculte fără a recurge la teamă, amenințări și negativitate, conexiunea este baza la care trebuie să te întorci mereu.
Atunci când copilul tău nu se simte văzut, auzit și apreciat, motivația lor intrinsecă de a coopera și de a face lucruri pe care nu le doresc scade considerabil.
Similar cu tine, ei se simt cei mai motivați și inspirați să facă un efort pentru cei de care se simt mai apropiați, prin exprimarea reciprocă a iubirii și respectului.
Închipuiți-vă că sunteți complet absorbit într-o carte pe care abia ați cumpărat-o și sunteți întrerupt de partener care vă cere brusc să vă ridicați și să mergeți la magazin. Această interacțiune nu reflectă neapărat respect și comunicare sănătoasă. Cu toate acestea, copiii se confruntă adesea cu astfel de situații din partea adulților care îi iubesc.
Cum puteți pregăti terenul pentru ca micuțul să asculte? Anunțați copilul în legătură cu tranzițiile sau așteptările viitoare (cu cât mai specifice, cu atât mai bine) și comunicați de ce aveți nevoie ca el să acționeze într-un anumit fel, oferindu-i în același timp o înțelegere a scopului din spatele acestei cereri.
Când vine vorba de a-i face pe copii să asculte, un punct de plecare eficient este să te întrebi: „Ce se întâmplă cu copilul meu în acest moment?”
Când reușești să ieși din propria ta perspectivă și îți concentrezi energia asupra problemelor care trebuie rezolvate, vei depăși critica și negativitatea, inspirând în același timp copilul să asculte prin abilitățile tale pozitive de părinte.
În spatele comportamentelor frustrante, precum refuzul copilului de a asculta, există întotdeauna o nevoie umană sau o abilitate subdezvoltată. În loc să rămâi blocat în întrebarea „De ce mi se întâmplă asta!?”, schimbă perspectiva și începe să te întrebi: „De ce i se întâmplă copilului asta?”
Citește și Ce se află în spatele ticurilor copiilor? Răspunsul nu este unul simplu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil