Există momente în care părinții privesc cu mândrie spre copiii lor „cuminți”. Nu plâng, nu țipă, nu protestează. Își văd de ale lor, liniștiți, așezați, „ușor de crescut”. În ochii adulților, acest comportament poate fi dovada unei bune educații sau chiar a unei „inteligențe emoționale” precoce. Dar ce se întâmplă în lumea lor interioară?
În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc a adus în discuție o temă importantă pentru orice părinte care își dorește un copil echilibrat emoțional: „Mulți părinți cred că un copil «inteligent emoțional» este cel care nu plânge, nu se enervează și nu creează probleme. În realitate, inteligența emoțională nu înseamnă reprimarea emoțiilor, ci conștientizarea și gestionarea lor sănătoasă. Cum facem diferența între un copil care își înțelege emoțiile și unul care doar le suprimă pentru a fi «cuminte»?”
Răspunsul a venit din partea Alexandrei Șerb, coach de părinți și expert în inteligență emoțională, cunoscută și sub numele de „Mamă la pătrat”: „Adesea mă întâlnesc cu părinți care îmi spun în ședințele de lucru că «copilul meu nu face tantrum» sau «copilul meu nu plânge, am un copil cuminte». Ok, dar cum își trăiește emoția?”
SURSA FOTO: freepik.com @spa_rkl
Lipsa exprimării emoțiilor nu este întotdeauna un semn de maturizare emoțională. Uneori, în spatele tăcerii și al „cumințeniei” se ascund frica de a exprima, presiunea, rușinea sau pur și simplu deconectarea emoțională.
„Faptul că e cuminte sau că nu exprimă într-un mod vizibil în exterior, poate să fie și un semn de reglare, dar poate să însemne și că e acolo poate frică de a exprima, poate presiune sau deconectare.
Un copil cuminte, nu este un copil reglat neapărat. De aceea focusul nostru nu trebuie să fie pe rezultat: «Copilul meu trebuie să arate calm»”, mai spune Alexandra Șerb la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Aceeași capcană apare și în rândul părinților: ne dorim să fim „calmi”, „zen”, să nu țipăm niciodată, să fim acel model perfect de echilibru. Doar că viața reală nu funcționează așa.
„Și e valabil și pentru noi. Nu ne ajută să ne punem intenția să fim părinți care nu ne enervăm sau care suntem calmi în permanență: «eu vreau să fiu calmă și dacă o să fiu calmă, zen, o să fiu părintele ăla wow!»”, explică Alexandra Șerb.
Dar viața vine cu valuri și tocmai capacitatea de a le naviga este cheia dezvoltării noastre emoționale și a copiilor noștri.
„Da, e bine să fii calm, dar, hello, viața nu e doar despre asta! Uite, și ciclul vieții noastre, dormim, ne trezim, alergăm, după aia iar dormim. Viața e făcută să navigăm niște valuri”, mai subliniază experta.
SURSA FOTO: freepik.com @rawpixel.com
Un copil care nu plânge și nu se supără poate părea echilibrat, dar dacă acele emoții nu sunt conștientizate și procesate, pot deveni bombe cu ceas în interiorul lor.
Adevărata reglare emoțională începe nu cu suprimarea, ci cu acceptarea emoției și învățarea unui răspuns sănătos la aceasta.
„De aceea copiii și noi avem nevoie să învățăm să ne simțim emoțiile. Reglare emoțională și inteligența sau maturizare emoțională nu înseamnă să nu simțim emoția. E ok s-o simțim! Important e ce facem când o simțim și ce facem cu corpul nostru în momentul în care avem emoțiile alea puternice”, mai spune Alexandra Șerb.
„Deci da, cred că focusul nu trebuie să fie pe cum arătăm la final, cum se vede în exterior - copilul cuminte, părintele care nu țipă - ci mai degrabă să fie: e ok să simțim emoții, hai să vedem ce facem atunci când le avem, să nu facem rău celor din jur și nici nouă în șine. Despre asta e vorba, de fapt”, conchide experta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil