Scrisul de mână, mai ales în forma sa artistică, caligrafia, a fost mult timp un simbol al educației și al unei minți ordonate. „Scrisul frumos este oglinda unei minți frumoase” nu este doar o zicală, ci o observație care surprinde legătura profundă între calitatea scrierii și procesul intelectual și estetic.
În lumea modernă, unde tastaturile și ecranele tactile domină, caligrafia a fost treptat eliminată din programa școlară. De ce am renunțat la această practică? La această întrebare a răspuns recent Pr. Univ. Dr. emerit Ioan Neacșu, în cadrul emisiunii DC Edu.
Profesorul Neacșu, expert în educație și psihologie, susține că reintroducerea caligrafiei în școli ar trebui să fie o prioritate, subliniind rolul său vital în dezvoltarea plasticității și a simțului estetic:
„100% sunt pentru reintroducerea caligrafiei. Scrierea ține de plasticitate, de frumos, pentru că proiecția pe scoarța cerebrală, motricitatea e aici, într-o altă zonă”, explică profesorul. Scrisul de mână nu este doar o abilitate funcțională, ci implică o coordonare complexă între ochi și mâini, stimulând zone diferite ale creierului.
”Ochiul are proiecția corticală în altă parte, auzul are în altă parte, geometria și formele au într-o altă zonă. Muzica e în în întreg, plasticitatea e undeva în zona parietală”, spune profesorul.
De-a lungul timpului, caligrafia a fost considerată o disciplină esențială, fiind chiar parte integrantă a „Educației Plastice”, cunoscută anterior sub numele de „Desen Caligrafie”.
„Înainte se chema Desen Caligrafie, pentru că desenai litera, era o artă”, remarcă Ioan Neacșu, amintind de perioada în care scrisul era perceput nu doar ca o tehnică de comunicare, ci și ca o formă de expresie artistică.
Totuși, odată cu digitalizarea și creșterea utilizării dispozitivelor electronice, accentul s-a mutat de la scrisul de mână la tastarea rapidă, eficientă, dar lipsită de dimensiunea artistică și motrică a caligrafiei.
Profesorul Neacșu subliniază, însă, că această decizie nu este justificată: „De ce profesorii sau decidenții din instituții nu au integrat caligrafia în ceea ce numim noi Educația Plastică?”.
Aceasta este întrebarea pe care și-o pune cu regret, subliniind că, deși s-au făcut pași pentru a păstra elementele esențiale ale dezvoltării cognitive în educație, caligrafia a fost neglijată în mod inexplicabil.
Foto: Freepik @ karlyukav
Studiile arată că scrisul de mână stimulează părți ale creierului asociate cu memoria, creativitatea și coordonarea motrică. Caligrafia nu doar că ajută la îmbunătățirea abilităților cognitive, dar contribuie și la formarea unui simț estetic rafinat. Fără această practică, copiii pierd ocazia de a-și dezvolta coordonarea fină și de a cultiva o sensibilitate pentru frumusețea formelor și armonia liniilor.
Profesorul Ioan Neacșu pledează pentru reintroducerea caligrafiei în școli, nu doar ca un exercițiu estetic, ci ca o formă de educație integrală care combină arta, motricitatea și plasticitatea mentală: „Muzica e un întreg, plasticitatea e undeva în zona parietală”, afirmă el, explicând cum creierul uman funcționează pe diferite niveluri și cum caligrafia ajută la stimularea acestor zone.
Reintroducerea caligrafiei în programa școlară ar avea beneficii multiple: de la îmbunătățirea concentrării și a abilităților motrice, până la dezvoltarea unui simț estetic și artistic care, în era digitală, tinde să fie ignorat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil