Generozitatea nu este doar o valoare pe care o învățăm în familie sau la școală, prin educație, exemple și îndrumare. Noi cercetări arată că există și o zonă specifică a creierului care joacă un rol important în felul în care decidem dacă să fim sau nu generoși – chiar și față de persoane necunoscute sau aflate în afara cercului nostru apropiat.
Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), citat de Ser Padres, evidențiază rolul amigdalei bazolaterale – o structură a creierului – în luarea deciziilor prosociale.
Cercetarea a fost coordonată de Tania Singer, o renumită specialistă în neuroștiință, și a implicat analiza unor cazuri rare, ale unor persoane cu leziuni localizate exact în această zonă a creierului.
Rezultatele sunt clare: cu cât amigdala bazolaterală era mai afectată, cu atât persoanele respective erau mai puțin dispuse să fie generoase cu străini sau cu persoane cu care nu aveau o legătură emoțională directă.
Interesant este că generozitatea față de membrii familiei sau cei apropiați rămânea intactă.
Această descoperire deschide o întrebare importantă, cu implicații în educație și parenting: cât de mult din comportamentele noastre prosociale – precum generozitatea, dorința de a împărți, de a dona sau de a colabora – este învățat din mediul în care creștem și cât ține, de fapt, de structura și „cablarea” creierului nostru?
Răspunsurile nu sunt încă definitive, dar această direcție de cercetare oferă o perspectivă nouă asupra modului în care natura și educația colaborează pentru a forma comportamentele sociale ale copiilor – și, în definitiv, ale adulților de mâine.
SURSA FOTO: freepik.com @yganko
Studiul intitulat „Steeper social discounting after human basolateral amygdala damage” se bazează pe un instrument experimental cunoscut sub numele de „curba de reducere socială”. Pe scurt, cercetătorii au analizat cum se modifică disponibilitatea unei persoane de a împărți bani sau resurse în funcție de cât de apropiată este cealaltă persoană – de la un membru apropiat al familiei până la un străin complet.
În cadrul experimentului, au fost comparate două grupuri: persoane sănătoase și persoane cu leziuni la nivelul amigdalei bazolaterale – o zonă a creierului implicată în procesarea emoțiilor, luarea deciziilor sociale și evaluarea relațiilor cu ceilalți.
Rezultatele au arătat că, în cazul celor cu leziuni ale acestei regiuni, generozitatea scădea semnificativ odată cu creșterea distanței sociale.
Cu alte cuvinte, pe măsură ce persoanele vizate deveneau mai „îndepărtate” emoțional, disponibilitatea de a le oferi ceva se diminua mult mai abrupt decât în cazul participanților sănătoși.
Totuși, un aspect remarcabil a fost acela că generozitatea față de membrii familiei sau apropiați a rămas neafectată. Acest lucru sugerează că circuitele neuronale implicate în relațiile strânse au rămas intacte. Nu era vorba de o lipsă generală de empatie, ci de un mod diferit de a interpreta relevanța socială a celorlalți.
Această descoperire susține o ipoteză importantă în neuroștiința socială: amigdala bazolaterală nu are doar rolul clasic de a gestiona frica sau alte emoții de bază – așa cum este prezentat, de exemplu, în filmul Inside Out de la Pixar – ci participă activ la modul în care luăm decizii sociale, în funcție de apropierea emoțională față de ceilalți.
Pentru părinți, educatori și specialiști care lucrează cu copii, acest studiu aduce o nouă perspectivă importantă: generozitatea și comportamentele prosociale nu sunt determinate doar de norme culturale sau de educația primită în familie, ci sunt influențate și de structuri neurologice specifice, care filtrează și prioritizează deciziile sociale.
Această descoperire are mai multe aplicații concrete:
Nu este suficient să-i spunem unui copil „Trebuie să împarți”.
Pe de o parte, pentru că în primii ani de viață creierul nu este suficient de matur pentru a înțelege aceste concepte.
Pe de altă parte, pentru că mintea umană tinde să prioritizeze persoanele apropiate.
Pentru a construi o etică a generozității mai largă, este nevoie de timp, de pregătire emoțională și de experiențe concrete.
Activități precum jocurile de cooperare, jocurile de rol sau implicarea în acțiuni de voluntariat pot ajuta copiii să își extindă „cercul empatiei” dincolo de familie și prieteni apropiați.
În contexte clinice, astfel de studii pot contribui la identificarea modului în care unele tulburări neurologice sau de neurodezvoltare influențează reacțiile copiilor la situații sociale.
Astfel, profesioniștii pot adapta intervențiile și sprijinul în funcție de nevoile fiecărui copil.
Înțelegerea faptului că deciziile generoase au și o componentă neurobiologică ne ajută să fim mai răbdători, mai empatici și să căutăm strategii personalizate pentru fiecare copil.
Nu este vorba doar despre voință sau educație, ci și despre modul în care funcționează creierul fiecăruia.
Această perspectivă se leagă și de alte cercetări despre educația emoțională, rolul amigdalei în reglarea emoțiilor și influența pe care o au modelele de atașament timpurii – cum sunt părinții sau îngrijitorii – asupra relațiilor viitoare ale copilului.
Empatia, generozitatea și cooperarea sunt fundamente importante ale conviețuirii și dezvoltării umane. Acest lucru nu mai este pus la îndoială.
Însă, datorită acestei cercetări recente, știm acum că aceste calități nu sunt doar rezultate ale educației sau culturii, ci implică și procese complexe din creier, aflate la intersecția dintre biologie, învățare și contextul social.
Studiul nu afirmă că suntem complet determinați de structura creierului nostru, ci atrage atenția asupra unui aspect esențial: educarea generozității presupune și înțelegerea modului în care funcționează creierul – cum reacționează la stimuli, ce filtre și părtiniri are și cum sunt activate anumite „alarme” interne.
Mai mult decât atât, studiul ne reamintește un lucru fundamental: pentru a promova o educație bazată pe empatie, este important să cunoaștem și principiile neuroștiinței.
Cu alte cuvinte, să înțelegem cum se dezvoltă creierul uman încă de la naștere, cum evoluează de-a lungul etapelor vieții și cum este influențat de factori interni și externi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil