„Noi suntem obișnuiți să ne sacrificăm, dar ce vor face acești copii, care nu știu”: Învățați-i pe tineri spiritul sacrificiului fără a-i sacrifica

Data publicării:
Fotografie de la Cottonbro Studio/Pexels
Fotografie de la Cottonbro Studio/Pexels

„Noi cunoaștem greul, ne-am descurcat, suntem obișnuiți să ne sacrificăm, dar cum vor face acești copii, care nu știu asta. Ce vremuri îi va aștepta?”. Acestea sunt cuvintele unor bunici îngrijorați de generația tânără pe care majoritatea dintre noi le-am auzit în tinerețe, iar acum poate mulți dintre noi le spunem la rândul nostru.



Cuvântul sacrificiu este strâns legat de sentimentul de frustrare, în ciuda originilor sale străvechi, însemnând literal "sacrum facere", a face ceva sau pe cineva sacru. Se leagă așadar de conceptul de alegere personală și renunțare.

De fapt, în diferitele stadii de creștere, se învață prea puțin despre spiritul de sacrificiu și, mai ales ultimele generații, sunt puțin înclinate spre oboseala fizică și psihică. Dacă învață să facă sacrificii de la o vârstă fragedă, vor înțelege și ce înseamnă să poți pierde sau amâna ceva și să înțeleagă că există limite, că viața lor nu se poate baza pe toate imediat, ci că există un timp pentru orice lucru și poate chiar o cucerire.

Viața este alcătuită din sacrificii și mulți copii nu au experimentat niciodată asta

Sacrificiile în viață sunt într-un anumit sens inevitabile și este bine că învață acest lucru din copilărie. Dacă nu învață să renunțe și că nu pot avea totul, nu vor putea stăpâni pe deplin emoțiile și impulsurile lor și vor risca să trăiască ghidați de așteptările lor, ceea ce va genera multe iluzii și dezamăgiri.

2. Fotografie... (pexels-cottonbro-studio-6473102_47029400.jpg)

Foto: Cottombro Studio/ Pexels

De ce nu sunt înclinați să se sacrifice?

Absența sau prezența deficitară a unui spirit de sacrificiu este rezultatul supraprotecției, a deschiderii prea mult a drumului, deseori favorizată și de o condiție de comoditate, de a-și gestiona anxietățile sau de a grăbi vremurile într-o lume în care merge puțin prea repede.

De prea multe ori are loc o privare de responsabilitate din partea copilului și, în consecință, față de sine ca părinți, o învinovățire a altora, lăsând prea mult loc justificaționismului. Comportamentul copilului este adesea experimentat ca o evaluare a faptului că sunt părinți „buni”.

Problema nu este doar educațională, este și motivațională. Sunt puțin motivați de mediu, puțin motivați de concurența sănătoasă cu ei înșiși și cu ceilalți, ceea ce îi determină să lucreze la obiective individuale, cum ar fi cine vreau să fiu și ce vreau să devin și strategiile aferente de utilizat. Munca cu copiii trebuie să se concentreze pe creșterea personală, nu se poate baza doar pe performanță.

3. Fotografie... (pexels-cottonbro-studio-6593793_75423200.jpg)

Foto: Cottombro Studio/ Pexels

De ce este important să dezvoltăm spiritul de sacrificiu?

A învăța spiritul de sacrificiu înseamnă și a-i învăța să scape de prisos în favoarea a ceea ce este esențial, cu condiția ca în lume să existe un esențial bazat prea mult pe bunuri materiale, rapiditate și cantitate în detrimentul calității. 

Pentru a face o renunțare și deci o alegere, trebuie să ai un obiectiv clar. A învăța să faci sacrificii implică, de asemenea, să înveți să faci alegeri. Ne permite să înțelegem că nu poți avea totul și că a avea este o realizare, nu un act necesar.

În consecință, ajută și la înțelegerea semnificației și valorii oamenilor și lucrurilor. De fapt, mulți copii și adolescenți au prea multe drepturi și puține îndatoriri.

De asemenea, vă permite să vă dezvoltați simțul responsabilității, autonomie psihologică și capacitatea de a vă gestiona.

Se întâmplă adesea să vedem reacții exagerate atunci când ne confruntăm cu un nu sau o înfrângere. O incapacitate de a tolera frustrările și de a gestiona emoțiile rezultate. O negare este trăită prea des ca un refuz sau ca un atac la adresa integrității cuiva.

Sentimentul sacrificiului este smerenia absolută necesară pentru a acționa în ciuda faptului că nu vom vedea rezultatele” (Alejandro Jodorowsky) și este fundamental pentru a stimula capacitatea de adaptare la situații.

A educa despre sacrificiu și deci despre renunțare înseamnă și educarea despre responsabilitate și înfrângere. Pentru a câștiga trebuie mai întâi să înveți să pierzi.

Ai grijă, însă, să nu te aștepți prea mult de la copii și adolescenți pentru că „un sacrificiu prelungit în timp poate transforma inima în piatră” (William Butler Yeats).

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii





pixel