Ceea ce e știm sigur este că un copil nu se naște leneș. Lenea, adesea percepută ca o lipsă de dorință sau motivație pentru a face ceva, este mai degrabă un simptom decât o cauză.
Lenea reflectă o serie de factori complecși care includ mediul familial, relațiile sociale și metodele educative. În realitate, ceea ce este adesea etichetat drept "lene" la copii este, de fapt, o lipsă de îndrumare, de sprijin și de prezență din partea părinților.
Unii copii sunt considerați leneși pentru că își petrec ziua fără interes pentru nimic, apatici și fără dorințe. Mulți dintre ei au nevoie doar de atenție. Doctorul José Ramón Valdizán, șeful departamentului de neurofiziologie de la spitalul din Zaragoza, este cel care susține acest lucru.
Prezența parentală nu se referă doar la a fi fizic alături de copil, ci și la a fi emoțional și mental prezent. Copiii au nevoie de părinți care să îi înțeleagă, să îi ghideze și să îi sprijine în dezvoltarea lor. Această prezență oferă un sentiment de siguranță și încredere, care este esențial pentru ca un copil să se simtă motivat și capabil să exploreze lumea din jurul său.
Părinții care sunt implicați activ în viața copiilor lor creează un mediu în care aceștia se simt valorizați și înțeleși. Un copil care simte că părinții lui sunt prezenți și atenți la nevoile sale va fi mult mai dispus să se implice în activități și să își asume responsabilități.
În schimb, un copil care simte că este ignorat sau neglijat poate dezvolta comportamente pe care le interpretăm drept "lene", dar care sunt, de fapt, o formă de autoapărare împotriva sentimentului de inutilitate.
Foto: Freepik
Când un copil este etichetat ca fiind leneș, este important să ne întrebăm de ce refuză să se implice.
Refuzul poate fi o formă de comunicare non-verbală, un mod prin care copilul își exprimă disconfortul sau frustrarea. Poate că nu înțelege sarcina pe care i se cere să o îndeplinească, poate că se simte copleșit de așteptările prea mari sau poate că nu are încredere în propriile abilități.
Un copil care nu primește atenția și sprijinul de care are nevoie poate începe să adopte un comportament pasiv. În absența încurajării, motivația de a acționa scade, iar copilul se poate retrage în sine. Acest comportament este adesea interpretat greșit ca lene, dar este, de fapt, o reacție la lipsa de conexiune emoțională.
Părinții joacă un rol crucial în dezvoltarea motivației și a simțului responsabilității la copii. Aceasta nu înseamnă doar a le oferi recompense sau pedepse pentru comportamentele lor, ci mai ales a le oferi un mediu în care să se simtă sprijiniți și încurajați să își dezvolte abilitățile.
Un prim pas esențial este ca părinții să își facă timp pentru a asculta și a înțelege nevoile și dorințele copiilor lor.
Foto: Freepik @fxquadro
Copiii au nevoie de părinți care să le ofere modele de comportament și care să îi inspire să își urmeze pasiunile. Când părinții sunt activ implicați și prezenți, ei pot observa când copilul întâmpină dificultăți și pot interveni pentru a oferi sprijinul necesar.
Un mediu motivațional nu se creează prin forțarea copiilor să îndeplinească sarcini, ci prin cultivarea unui sentiment de curiozitate și entuziasm pentru învățare și explorare.
Părinții pot ajuta copiii să dezvolte o atitudine pozitivă față de sarcini, încurajându-i să își asume mici responsabilități și să înțeleagă importanța contribuției lor în cadrul familiei și al comunității.
Este important ca părinții să recunoască și să laude eforturile copilului, chiar și atunci când rezultatele nu sunt perfecte.
Recunoașterea progresului și a efortului depus este o metodă eficientă de a stimula motivația și de a cultiva o atitudine proactivă. Când copiii se simt apreciați pentru eforturile lor, ei sunt mai predispuși să se angajeze activ în sarcini și să își dezvolte abilități noi.
Lenea la copii este adesea un semnal de alarmă care indică o problemă mai profundă, legată de lipsa de prezență și implicare parentală.
Copiii au nevoie de sprijin, îndrumare și încurajare pentru a-și dezvolta motivația și pentru a se simți capabili să își asume responsabilități.
Părinții care sunt prezenți în viața copiilor lor, care îi ascultă și îi sprijină, vor descoperi că lenea nu este o trăsătură de caracter a copilului, ci doar o reacție la un mediu care nu îi satisface nevoile emoționale și intelectuale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil