Este perfect normal să ne plângem la un moment dat, deoarece plângerile ne permit să eliberăm tensiunea acumulată și să exprimăm disconfortul resimțit atunci când simțim că nu mai putem face față situației. Cu toate acestea, este important să nu devină un obicei constant și să căutăm în schimb soluții pentru problemele noastre. De fapt, persistând în această atitudine negativă, ne putem afecta nu doar propria stare emoțională, ci și pe cea a celor din jur care ne aud mereu că ne plângem.
Acest sfat devine cu atât mai relevant atunci când suntem părinți și copiii noștri sunt cei care ne ascultă plângerile constante. În special atunci când partenerul nostru de viață și părintele copiilor noștri este subiectul plângerilor noastre, impactul emoțional asupra acestora poate fi considerabil.
Când vine vorba de creșterea și educarea copiilor, este destul de obișnuit să reproșăm celuilalt părinte faptul că nu acționează în conformitate cu metodele și principiile noastre. Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți că, indiferent cât de subtile ne-ar părea criticile noastre, nu ar trebui să ne plângem niciodată de partenerul nostru în fața copiilor. Dar de ce ar trebui să evităm acest lucru?
Citește și Doliul migrator din copilărie: Ce este și cum se manifestă
Plângerea constantă poate avea consecințe negative atât asupra noastră, cât și asupra copiilor noștri. În primul rând, trebuie să înțelegem că suntem modele pentru copiii noștri și ei ne observă și ne imită comportamentul. Învață de la noi cum să vadă și să interpreteze lumea, normele sociale și modul în care se raportează la ceilalți.
Plângerea constantă ne stabilește într-o gândire pesimistă și neputincioasă. În loc să îi învățăm pe copii să găsească soluții constructive la conflicte, să se exprime cu respect și asertivitate și să-și controleze emoțiile, le transmitem un model de comportament negativ și de victimizare.
Atunci când copiii ne aud plângându-ne constant, indiferent de subiect sau persoana despre care ne plângem, ei învață că plângerea este singura modalitate de a face față problemelor. Nu le arătăm cum să găsească soluții sau să-și exprime nevoile într-un mod constructiv. Astfel, îi privăm de oportunitatea de a dezvolta abilități esențiale pentru gestionarea conflictelor și relațiilor sănătoase în viitor.
SURSA FOTO: freepik.com @yanalya
Este esențial ca micuții să înțeleagă diferența între exprimarea disconfortului și plângerea constantă fără filtre. Plângerea lipsită de sens și repetată nu este funcțională și nu ne ajută în rezolvarea problemelor.
De multe ori, în spatele unei plângeri se află o cerere reală, o nevoie care trebuie satisfăcută. Prin urmare, singura modalitate de a rezolva problema este să inițiem o discuție cu cealaltă persoană și să căutăm împreună soluții și acorduri.
Acesta este un exemplu important pe care îl putem oferi copiilor noștri. În loc să ne plângem în mod constant, putem învăța să comunicăm nevoile noastre într-un mod clar și respectuos. Învățăm să fim deschiși la dialog și să găsim soluții în colaborare cu cealaltă parte.
Când vine vorba de creșterea și educarea copiilor, pot apărea diferențe de comportament sau moduri de acțiune din partea partenerului nostru care ne pot deranja sau cu care nu suntem de acord. Cu toate acestea, în fața acestor situații, un aspect esențial trebuie să prevaleze: respectul reciproc.
Este normal să existe discrepanțe și nu este nimic în neregulă să exprimăm dezacordul față de partenerul nostru în prezența copiilor. Cu toate acestea, este crucial ca aceste discuții să fie purtate cu un respect absolut, evitând plângerile și reproșurile goale și concentrându-ne în schimb pe găsirea de soluții constructive.
Nu trebuie să uităm niciodată că suntem o echipă care navighează în aceeași direcție, în beneficiul copiilor noștri, și nu doi oameni angajați într-un război în care încercăm să ne învingem reciproc pe baza criticilor și reproșurilor.
În multe case, reproșurile zilnice precum „îl răsfeți prea mult”, „dacă nu mă ocup eu, devine un dezastru”, „dar cum te gândești să îmbraci copilul așa?” devin la ordinea zilei.
Cu toate că astfel de critici pot provoca disconfort celor care le primesc, problema profundă constă în faptul că atunci când ne plângem astfel în fața copiilor, îi determinăm să-și formeze treptat o imagine despre tatăl sau mama lor pe baza acestor etichete pe care le aud.
Totuși, este important să ne întrebăm cât din aceste plângeri contribuie la perpetuarea stereotipurilor de gen asociate cu maternitatea și paternitatea. Aceasta este mesajul pe care dorim să-l transmitem copiilor noștri?
Criticarea partenerului în fața copiilor, discreditarea modului său de a crește și a educa, râsul sau comentariile derogatorii în prezența lor au un impact devastator asupra copiilor tăi.
Pentru copii, mama și tata sunt cei mai importanți oameni din viața lor, pe care îi iubesc din toată inima și îi consideră modele. Auzind comentarii negative despre oricare dintre părinți, vor experimenta tristețe profundă, furie sau disconfort.
Desigur, toți putem greși într-un moment sau altul, iar recunoașterea acestui fapt este sănătoasă și benefică. Cu toate acestea, nu ar trebui niciodată să evidențiem eșecurile celuilalt părinte în fața copiilor noștri. Chiar dacă facem greșeli sau nu reușim să fim perfecți, acționăm întotdeauna în interesul copiilor noștri.
Creșterea copiilor poate fi epuizantă și poate provoca neînțelegeri între părinți. Este normal să ne pierdem răbdarea și să ajungem să ne plângem sau să criticăm celălalt părinte, dar acest comportament nu trebuie să devină un obicei și cu atât mai puțin să-l manifestăm în fața copiilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil