Această replică, des întâlnită în multe familii, reflectă o tensiune clasică între părinți și copii în momentul în care comunicarea devine dificilă sau conflictuală.
Deși pare o simplă corectare a comportamentului copilului, fraza „Sunt mama ta” poate transmite mesaje mult mai profunde și potențial dăunătoare. De ce este această expresie o greșeală și cum poate afecta relația cu copilul?
Prin fraza „Sunt mama ta”, părintele stabilește o ierarhie rigidă, punând accent pe rolul de autoritate, nu pe dialog. Mesajul implicit este: „Trebuie să mă asculți fără să mă întrebi de ce, doar pentru că sunt părintele tău”.
Aceasta oprește conversația și nu oferă copilului ocazia să înțeleagă de ce modul lui de a se exprima este problematic. În loc să creeze un spațiu de comunicare deschisă, părintele închide ușa către discuții profunde despre respect și limite.
Foto: Freepik @freepik
Copiii învață să comunice observând comportamentul adulților din jurul lor. Dacă părinții răspund la conflicte cu autoritate rigidă, fără explicații, copiii pot învăța că nu este necesar să-și exprime sentimentele în mod deschis. Acest lucru poate duce la acumularea de resentimente și la probleme de comunicare pe termen lung.
Atunci când un copil se exprimă într-un mod neadecvat, este un semn că are emoții puternice pe care nu știe cum să le gestioneze. În loc să corecteze comportamentul, fraza „Nu-mi vorbi așa. Sunt mama ta!” minimizează aceste sentimente, fără a-i oferi copilului instrumentele necesare pentru a-și gestiona emoțiile. Copiii au nevoie să fie învățați cum să-și recunoască și să-și regleze sentimentele, nu doar să fie mustrați pentru exprimarea lor inadecvată.
În astfel de situații, o abordare mai bună ar fi: „Observ că ești supărat, haide să vorbim despre ce te deranjează”. Astfel, copilul învață că este acceptabil să aibă emoții intense, dar și cum să le gestioneze într-un mod respectuos.
Respectul este o stradă cu două sensuri. Dacă un copil simte că trebuie să își respecte părintele doar din cauza statutului acestuia, fără să primească același respect înapoi, relația poate deveni dezechilibrată. Acest tip de relație bazată pe autoritate poate crea distanță emoțională.
Copilul va asculta și va respecta ordinele părintelui, dar fără să dezvolte o conexiune autentică bazată pe încredere și afecțiune.
Foto: Freepik @freepik
În loc de a cere respect doar pe baza statutului de părinte, este important să modelăm respectul prin comportamentul propriu. Arătând copilului cum arată respectul, prin ascultarea activă și validarea sentimentelor lui, îi oferim un model pozitiv de urmat.
Când părintele folosește fraza „Sunt mama ta”, copilul poate interpreta acest lucru ca o invalidare a emoțiilor sau a perspectivei sale.
Aceasta poate duce la scăderea stimei de sine, deoarece copilul învață că opiniile și sentimentele sale nu sunt importante în fața autorității părintești. În timp, acesta poate deveni mai puțin dispus să-și exprime nevoile și gândurile, temându-se de respingere sau invalidare.
Prin impunerea autorității absolute, părinții riscă să încurajeze conformitatea oarbă în locul dezvoltării capacității copilului de a lua decizii responsabile.
Copiii care sunt constant corectați prin apelul la autoritate vor învăța să asculte fără să înțeleagă de ce. Pe termen lung, aceștia pot deveni adulți care se conformează normelor exterioare, fără a-și dezvolta propriile principii și
Explică de ce comportamentul copilului este inacceptabil și discută despre alternative mai sănătoase. De exemplu, poți spune: „Nu este în regulă să vorbești așa, pentru că mă rănești. Haide să discutăm cum te poți exprima într-un mod mai respectuos”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil