În anii 80, sfaturile de parenting promovate pe televiziunea națională reflectau o abordare autoritară și rigidă în creșterea copiilor, specifică vremii.
Un exemplu des întâlnit era sfatul: „Să nu ne lăsăm impresionați de plânsul lor fără rost și care este nimic altceva decât o urmare a răsfățului. A nu-i răsfăța înseamnă a nu ceda tuturor capriciilor lor”, promovat pe televiziuna națională în acea perioadă.
Această recomandare era adresată părinților și sugera că plânsul copiilor era o manifestare a răsfățului, iar reacția potrivită era să nu cedeze emoțiilor copilului.
Din perspectiva acelui timp, orice exprimare emoțională exagerată a copiilor era adesea văzută ca o formă de manipulare.
Părinții erau sfătuiți să nu acorde atenție plânsului copilului, interpretându-l ca un rezultat al lipsei de disciplină și al răsfățului excesiv. Se considera că o astfel de reacție întărește obiceiuri nesănătoase și transformă copiii în indivizi slabi și dependenți.
”Am tot văzut în ultimul timpul un clip din epoca de aur a unei doamne care oferea în acea perioadă pe televiziunea națională sfaturi de parenting, o formă prin care doamna spunea așa: a nu-i răsfăța pe copii, înseamnă a nu fi acolo pentru ei.
Imaginează-ți așa: ai 5 ani, te plimbi cu bicicleta și cazi, te doare genunchiul de nu mai poți și singura formă prin care tu să scoți afară treaba asta este plânsul, și vine doamna asta, care e maică-ta și-ți spune: ”Nu-i nimic altceva decât o urmare a răsfățului”. În traducere liberă, disociază-te de emoțiile care oricum se întâmplă la tine în corp.”
Doamna mai spune că acei părinți care își iau copilul în brațe când el plânge, greșesc:
”Greșesc acei părinți care în momentul în care aud copii plângând îi iau în brațe și îi plimbă ceasuri întregi prin casă”.
Foto: Freepik @freepik
Eu nu vorbesc acum dintr-un rol de părinte, vorbesc mai degrabă dintr-un rol de om care studiază comportamentul uman, ca și psihoterapeut. În momentul în care tu, ca părinte, ești disponibil emoțional pentru copilul tău, acela este și momentul în care copilul tău înțelege că este în regulă să aibă emoții.
Noi, ca părinți, nu avem responsabilitatea de a aduce copilul la potențial maxim. Nu, acesta e rolul lui, și-l va descoperi în viață, pentru că în viață se va întâlni oricum cu o grămadă de provocări.
Rolul nostru este să îi oferim spațiu, înțelegere, iubire, încât acel copil să se simtă ascultat, văzut, conținut pentru că la bază suntem mamifere și nu cred că e ”mama urs” care să-i spună puiului - Alooo, ce faci mă vii spre mine? Ia treci tu acolo lângă ceilalți urși ca să fii un urs puternic, că dacă mama urs te ia în brațe... ”, a spus psihologul Bălănescu.
Metafora „mamei urs” subliniată de Bălănescu este relevantă: în lumea animalelor, mamele nu își lasă puii să sufere singuri pentru a-i „întări”. Ele oferă protecție și confort, permițându-le să se dezvolte într-un cadru sigur.
La fel și părinții umani trebuie să fie disponibili emoțional pentru copiii lor, oferindu-le siguranța că pot explora lumea și propriile emoții fără teamă de respingere.
”E necesar să ne iubim, să ne respectăm, să fii acolo pentru copilul tău indiferent de cum se manifestă. Ce poți să îi arăți acelui copil este că e în regulă să fie furios, este în regulă să își manifeste acea emoție și că tu ești acolo pentru el”, conchide psihoterapeutul Radu Bălănescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil