Atunci când vorbim despre trauma infantil, de obicei ne gândim la situații extrem de grave: abuz, abandon sau tragedii familiale.
Totuși, traumele nu trebuie neapărat să fie extreme. O copilărie marcată de critici constante, lipsa validării emoționale sau absența unui mediu sigur poate lăsa, de asemenea, urme adânci.
Chiar și aceste experiențe aparent „normale” pot modela creierul și comportamentul celor care le trăiesc, conducându-i la dezvoltarea unor tipare specifice în viața adultă.
Adultul care a crescut într-un mediu unde cererea de ajutor era considerată o dovadă de slăbiciune sau care a avut parte de dezamăgiri repetate din partea celor care se ocupau de el, dezvoltă adesea o hiperindependență.
Citește și Educația începe acasă: Valori de Crăciun pe care să le transmiți copiilor tăi
Trauma învață creierul să fie în modul de supraviețuire, într-o stare constantă de alertă. Acest lucru se poate manifesta prin hipervigilență: analiza fiecărui gest, ton de voce sau cuvânt pentru a anticipa posibile conflicte sau respingeri.
Unii adulți care au trăit traume în copilărie au dificultăți în a stabili limite sănătoase și ajung să accepte tot ce li se cere, chiar și când nu vor sau nu pot să îndeplinească cerințele.
Unii adulți care au trăit traume în copilărie dezvoltă o teamă de succes sau de fericire. De exemplu, Ana obține o promovare la locul de muncă, dar după câteva luni face greșeli evitabile (inconștient) deoarece, în adâncul sufletului, nu crede că merită succesul.
Marcos, în vârstă de 35 de ani, verifică programul prietenilor săi când planifică o ieșire pentru a se asigura că totul este sub control. Chiar alege restaurantul pentru a evita surprizele neplăcute.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.