Într-un articol proaspăt publicat în revista științifică Nature Neuroscience, cercetătorii aduc lumină asupra modului în care creierul nostru complex procesează traumele trecute, transformându-le într-o experiență apropiată de prezent.
Studiul aruncă o privire detaliată asupra mecanismelor din spatele acestui fenomen fascinant, arătând că traumele trecute sunt procesate în creier asemenea unei experiențe a momentului prezent. Acest organ încă enigmatic este depozitul tuturor experiențelor noastre, adunând amintiri, emoții și identitatea noastră.
Dar ce se petrece exact în creierul nostru atunci când ne amintim de o traumă? Ei bine, răspunsul stă în conexiunile complexe dintre diversele regiuni ale creierului. Studiul dezvăluie că traumele trec prin procese de filtrare și interpretare în creier, astfel încât să fie resimțite și înțelese ca și cum s-ar desfășura în prezent.
Într-un moment al vieții noastre, începem să creăm amintiri și să ne dezvoltăm memoria. Totuși, nu toate amintirile sunt create egal; mai precis, amintirile traumatice funcționează în mod diferit față de cele netraumatice.
Această distincție a devenit evidentă acum mulți ani, în rândul veteranilor războiului din Vietnam, când începuseră să apară discuții despre Tulburarea de Stres Posttraumatic (PTSD).
În cadrul acestei tulburări, amintirile traumatice sunt reexperimentate în mod repetat sub forma unor amintiri dureroase, flash-uri, senzații corporale intense sau coșmaruri. La copii, acest fenomen se manifestă, de exemplu, prin intermediul jocurilor, unde evenimentul traumatizant este reproducător.
Recent, un grup de cercetători de la Universitatea Yale și de la Școala de Medicină Icahn din Muntele Sinai a făcut un pas semnificativ în înțelegerea modului diferit în care amintirile traumatice sunt procesate. Studiul lor aduce lumină asupra acestui aspect complex, oferind perspective noi în abordarea și tratarea amintirilor traumatice.
Echipa de cercetători a capturat imagini ale creierului a 28 de persoane afectate de tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) în timp ce ascultau narațiunile înregistrate ale propriilor amintiri. Aceste amintiri variau de la cele „neutre” la cele „triste” și până la cele „traumatizante”.
Rezultatele? Diferențe semnificative au fost observate în imaginile creierului. În mod specific, persoanele care au reacționat la amintiri triste, care implica deseori pierderea unui membru al familiei, au prezentat o activare semnificativă a hipocampului, cunoscut ca „structura memoriei creierului”, responsabilă de organizarea și contextualizarea amintirilor.
În contrast, atunci când aceleași persoane au fost expuse amintirilor traumatizante, cum ar fi agresiunile sexuale, incendiile, împușcăturile în școli și atacurile teroriste, hipocampul nu a fost implicat.
Daniela Schiller, specialist în neuroștiință la Școala de Medicină Icahn din Muntele Sinai și unul dintre autorii studiului, explică: „Asta ne spune că al nostru creier se află într-o stare diferită în cele două tipuri de amintiri”. Mai mult, potrivit ei, terapiile pentru PTSD au ca scop de obicei organizarea amintirilor astfel încât să fie privite mai degrabă dintr-o perspectivă distanțată față de prezent, permițând oamenilor să le perceapă ca evenimente trecute.
Aceste descoperiri oferă o posibilă explicație pentru modul în care creierul reacționează la amintirile traumatice, evidențiind că acestea nu sunt doar simple amintiri, ci fragmente ale evenimentelor anterioare care domină prezentul, transformându-l într-o experiență intensă.
Însă ce regiune a creierului intră în acțiune atunci când ne confruntăm cu amintiri traumatice? Răspunsul stă în girusul cingulat posterior (PCG), o regiune adesea asociată cu gândirea direcționată internă, cum ar fi introspecția sau visarea cu ochii deschiși.
Studiile au dezvăluit că, pe măsură ce simptomele tulburării de stres posttraumatic (PTSD) ale unei persoane devin mai severe, activitatea din PCG devine tot mai intensă. Ceea ce adaugă un aspect intrigant este faptul că PCG nu este în mod tradițional o zonă legată de memorie, ci mai degrabă este implicată în „procesarea experienței interne”.
Așadar, se pare că atunci când ne confruntăm cu amintiri traumatice, creierul nostru se orientează către această zonă care de obicei se ocupă de reflecții și contemplări interne, oferind noi perspective asupra complexității procesului de gestionare a traumelor la nivel cerebral.
În fața întrebării critice - ar trebui oamenii cu tulburare de stres posttraumatic (PTSD) să se confrunte direct cu amintirile lor traumatice pentru a vindeca acele experiențe dureroase? Terapiile psihologice actuale propun o abordare curajoasă: expunerea controlată la amintiri într-un mediu sigur.
Cele mai utilizate și eficiente terapii psihologice pentru procesarea traumelor implică revizuirea amintirilor traumatice într-un cadru securizat. Scopul acestor terapii este ca individul să poată reconstrui o narațiune coerentă și integrată a poveștii sale, care, în cazul traumelor, rămâne adesea fragmentată, blocând funcțiile normale ale creierului. Prin acest proces, intensitatea emoțională asociată cu amintirile tulburătoare își pierde treptat puterea până la dispariție.
Astfel, terapiile sunt adaptate constant la fiecare pacient, deoarece Ilan Harpaz-Rotem, unul dintre autorii acestui studiu relevant, sugerează că revizuirea memoriei reprezintă un element important al tratamentului. Această abordare ajută persoana să creeze o memorie organizată și consolidată în hipocamp, transformând amintirile traumatice într-o experiență percepută ca încheiată, nu ca un eveniment prezent care persistă în a-i provoca suferință.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil