Oana Moraru, specialist în parenting și educație, atrage atenția asupra unui fenomen alarmant: „Cel mai dificil lucru în viața şcolară a generațiilor actuale de copii este acesta!”
„Cel mai dificil lucru în viața şcolară a generațiilor actuale de copii este formarea bazei gândirii, a competențelor care presupun ritm lent de lucru, cu repetiții, reveniri, recorectări.
Sunt toți iuți, isteți, intuitivi. Dar n-au răbdare să repovestească un text, de exemplu”, își începe Oana Moraru postarea de pe pagina de Facebook.
SURSA FOTO: freepik.com @lk360606
Dezvoltarea verbală, un indicator esențial al inteligenței generale, stagnează. Copiii intră în grădiniță cu un anumit nivel și ies aproape la fel.
Nu pentru că nu ar putea progresa, ci pentru că procesul necesar – reformularea propozițiilor, găsirea conectorilor logici, ajustarea topicii – le creează frustrare.
„Nu e pe ritmul lor”, explică Moraru. Iar această tensiune naturală, atât de importantă pentru dezvoltarea cognitivă, este percepută ca un pericol sau o nedreptate.
„Copiii intră în grădinițe şi şcoli cu un nivel de dezvoltare verbală şi ies cam cu acelaşi, minus evoluția naturală a vocabularului, aceea pe care ar avea-o oricum, oriunde.
De ce?
Pentru că însuşi efortul de a sta pe refacerea unei propoziții, pe nunațarea ei, pe reaşezarea topicii şi legarea ei cu un conector logic potrivit cu restul propozițiilor, creează infinită frustrare copilului modern.
Nu e pe ritmul lui.
Tensiunea pe care o simte, una sănătoasă şi exact premisa potrivită pentru dezvoltare cognitivă, este asociată cu nedreptatea, pericolul, problema de care trebuie să scape sau din care trebuie salvat”, mai scrie Oana Moraru.
Nu doar copiii au pierdut răbdarea, ci și părinții.
„Unii sunt de-a dreptul frustrați pe frustrările copiilor. Speriați de sperieturile lor. Amenințați de amenințările percepute de nivelul creierului celui mic”, spune specialista.
La polul opus, sunt părinții cu așteptări uriașe – vor rezultate la olimpiade, pregătiri suplimentare, cluburi extra.
Dar între aceste extreme există o cale de mijloc: „Învățarea temeinică, de lungă durată: acolo unde stai la pas, automatizezi deprinderi și competențe de bază, respecți ritmul copilului”.
SURSA FOTO: freepik.com @galitskaya
În goana după metode moderne, am transformat învățarea într-un proces fie prea distractiv, fie excesiv de rigid.
„Am făcut-o fie prea amuzantă, dând senzația că orice tensiune intelectuală e un disconfort periculos, fie solemnă, ternă și cicălitoare”, spune Moraru.
În plus, un sistem educațional haotic și mulți profesori nepregătiți îi împing pe părinți să compenseze acasă ceea ce școala nu reușește să ofere.
Viitorul se schimbă radical sub ochii noștri, iar copiii noștri vor trăi într-o lume a manipulărilor, a polarizărilor și a regulilor schimbate din mers.
Ce le putem oferi astăzi?
„Baza. Locul unde se află punctul de control intern. Locul unde logica și adevărul rămân mereu drepte. Locul de unde poți jongla cu nebunia lumii”, susține experta.
Învățarea profundă, răbdarea și exercițiul susținut sunt cheile supraviețuirii într-o lume în continuă schimbare. E momentul să redăm copiilor noștri nu doar informație, ci și capacitatea de a gândi, de a analiza și de a rămâne ancorați în adevăr.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil