Într-un episod recent al podcastului ZUnivers Podcasts, Oana Moraru, expert în educație și consultant școlar, a adus în discuție o problemă importantă, dar adesea ignorată, legată de utilizarea desenelor animate în instituțiile educaționale.
În loc să fie folosite ca un instrument educativ, desenele animate sunt adesea introduse în pauze, înainte de culcare sau în zilele ploioase, ca o metodă de divertisment pasiv. Oana Moraru avertizează asupra impactului negativ pe care această practică îl poate avea asupra dezvoltării cognitive și emoționale a copiilor:
”Mintea, corpul, se duc împreună acolo în realitatea deseneor animate. Deci se duce în virtual, se ecranează, e hipnotizat. Trebuie să lupți neapărat cu grădinițele și școlile care pun desene animate în pauză, înainte de culcare sau când plouă afară. Nu avem voie, în instituțiile școlare, să punem copilor desene animate doar pentru entertaining, pentru distracție, pentru petrecerea timpului. Este cel mai grav lucru. Poliția grădinițelor trebuie să intervină”, a semnalat Oana Moraru într-un podcast realizat de ZUnivers Podcasts.
”Trebuie să mai suni câteva mămici din clasa ta, să semnați un document politicos, să-l duceți directoarei. Dacă, în general, cine e învățătoare și pune desene animate în pauză copiilor, nu știu dacă mai e canal de discuție cu ea, că e prea grav. Dar poți să te duci întâi la învățătoare. Adică niciodată, niciodată învățătoare n-ar trebui să facă lucrul acesta la clasă, doar dacă folosește animația pentru predarea circuitului apei natură, ce fac pinguinii la pol. Sigur că folosim metodele video-audio. Dar nu desene animate pe care copilul poate să le vadă și acasă”, a mai spus Oana Moraru.
Problema majoră a folosirii desenelor animate în grădinițe și școli este că acestea hipnotizează literalmente copiii, imersându-i într-o realitate virtuală care nu stimulează gândirea activă. În loc să încurajeze dezvoltarea atenției voluntare și a gândirii critice, desenele animate pun creierul copilului în "stand-by". Practic, timpul petrecut în fața ecranului devine un interval de inactivitate mentală, în care copiii sunt conectați pasiv la o succesiune de imagini și sunete rapide.
”Hai să ne punem mintea pe stand-by, să vă țin cu minții în bancă, fiindcă voi stați acum ca roboțeii conectați la o imagine care nu dezvoltă atenția voluntară, nu dezvoltă gândirea critică. Sigur, îți împregnează creierul cu tot felul de lucruri, dar eu, ca instituție școlară, măcar eu, știu să nu bag creierul în stand-by. Eu sunt aici pentru cu totul alte motive. Să-l pun să gândească, să acționeze, să selecteze, să compare, să asocieze, să producă gândire pe marginea. N-am voie să fac asta”, a continuat Moraru exemplificând cum ar trebui să funcționeze sistemul educațional fără desene animate.
”Atunci îi scrii o scrisoare, tu cu cele patru mămici din clasă care au, nu curajul, ci decența și responsabilitatea pentru copiii lor să termine cu asta”, a concluzionat Oana Moraru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil