Oana Moraru: „Școlile, oricât de bune, au meteahna inerentă de a-i dresa pe copii să scrie, să scrie, să scrie”

Intrând în sala de clasă pentru a observa cum decurge o lecție, a descoperit că copiii au primit ca sarcină independentă rezolvarea unui rebus, cu multe linii verticale și orizontale.

Cu toate că majoritatea elevilor erau isteți și motivați, întâmpinau dificultăți considerabile în a face față presiunii. În loc să se concentreze și să încerce să rezolve rebusul prin efort propriu, aceștia se plângeau constant și cereau ajutor de la învățătoare în fiecare pas al drumului.

„La una dintre clasele a III-a, la care am intrat să văd ora, copiii primiseră, ca muncă independentă, să rezolve un rebus, cu multe linii verticale și orizontale.

Mai bine de trei sferturi dintre ei întrebau la fiecare pas, cu nerăbdare, cu pretenția să fie ajutați de învățătoare, de câte ori răspunsul nu le venea din prima.

(La rebusuri, știți, trebuie să revii de mai multe ori în același loc, după ce câștigi câte o literă sau două în plus de la celelalte cuvinte din apropiere.)

Copiii în cauză- isteți și motivați în general, aveau mari dificultăți în a suporta tensiunea răspunsurilor neimediate. Se tot văitau, se enervau, se milogeau, se frichineau în bancă supărați că nu le iese, dar și mai supărați că nu sunt ajutați. Unii chiar considerau că nu e corect că nu sunt sprijiniți imediat”, a scris Oana Moraru pe pagina de Facebook.

Citește și Lucrul numărul 1 care distruge încrederea copiilor, potrivit unui expert în educație de la Harvard

Oana Moraru: „Două lucruri mi-au devenit evidente”

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Oana Moraru a evidențiat două aspecte legate de sistemul de învățământ actual. În primul rând, a subliniat că școlile, indiferent cât de bune ar fi, au tendința inherentă de a încuraja copiii să scrie, să scrie și să scrie din nou - adică să completeze spațiile goale, să execute sarcinile primite fără a se opri prea mult pentru a analiza în profunzime.

În al doilea rând, Moraru a evidențiat faptul că copiii din ziua de azi au o toleranță scăzută la frustrare. Expunerea excesivă la ecrane și practicile de gratificare imediată adoptate de părinți și societate au contribuit la acest fenomen.

„Două lucruri mi-au devenit evidente:

- că școlile, oricât de bune, au meteahna inerentă de a-i dresa pe copii să scrie, să scrie, să scrie - adică să umple golurile, să execute ce le este dat, să scape repede de rezolvări. Totul, în mare parte și pentru că programa e lăbărțată pe orizontală și nu este timp pentru scufundări de adâncime; dar mai ales pentru că modelul consumerist în care ne desfășurăm viețile ne-a prostit pe toți întru credința că trebuie să le dăm copiilor mult, suplimentar, extra, super etc;

- copiii de astăzi au toleranță mică la frustrare; i-au înnebunit ecranele și gratificările imediate practicate de părinți și societate; dacă nu au profesori care cultivă sistematic disonanța cognitivă, tensiunea intelectuală, frustrarea rezolvărilor multiple sau realizabile în timp, nu dezvoltă gândire pe bune, ci doar reflexe robotice de umplere a spațiilor punctate cu răspunsuri evidente”, a punctat experta.

Vezi și Prima întrebare pe care o adresează o expertă de la Harvard copiilor ei când se întorc de la școală: O abordare diferită față de ceea ce fac majoritatea părinților

Oana Moraru: „Adolescenții care termină liceul cu note de 9 și de 10 nu știu ce li se potrivește pentru viitor”

SURSA FOTO: freepik.com @hryshchyshen

Oana Moraru mai punctează un aspect important în legătură cu elevii care termină liceul cu note de 9 și 10: lipsa unei pasiuni clar definite îi împiedică să își identifice ceea ce le-ar putea aduce satisfacție și împlinire pe termen lung. Acest lucru se datorează, în mare măsură, faptului că au fost concentrați să obțină note mari la toate materiile, fără să acorde atenție descoperirii propriilor lor interese și pasiuni. 

„Cred că şi acesta este motivul pentru care o mare parte dintre adolescenții care termină liceul cu note de 9 și de 10 nu știu ce li se potrivește pentru viitor; s-ar duce, când îi întrebi, și la Medicină, și la Politehnică, și la Studii Economice. Nu știu ce iubesc, ce le produce pasiune, pentru că au fost ocupați să bifeze note mari la toate disciplinele și să își țină energia pe o linie de plutire, completând și rezolvând mecanic, până la eliberarea de sub jugul sistemului.

În clasa asta erau și 2-3 copii care n-au ridicat ochii din rebus, au stăruit, au încercat, au completat încet, cu reveniri repetate, în același loc, până la ”aha-ul” de care aveau nevoie.

Nu știu dacă aici este meritul educației de acasă, al temperamentului sau al unei ambiții pragmatice moștenite”, a conchis Oana Moraru.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.