Obiceiul recomandat de un psiholog părinților. „Este foarte importat să faci ASTA”

Erau vremuri în care toată lumea încerca să se facă tare, să nu plângă în public dacă erai băiat, iar subiecte precum importanța educației emoționale păreau complet străine.

Așa apunea această idee că a spune ceva unui adult, mai ales dacă era vorba despre un coleg, era privit ca ceva greșit, iar copiii care făceau acest lucru erau adesea etichetați drept „trădători”.

Citește și De ce elevii nu mai știu ce înseamnă „liniște”? Profesor: „Disciplina a dispărut din multe, multe școli, iar cadrele didactice se tem să nu supere părinții!”

Dar, oare, chiar tot ce spui este trădare? Sau există situații în care a vorbi este nu doar necesar, dar și corect? Psihologul Javier de Haro explorează acest obicei și ne învață cum să explicăm copiilor noștri diferența dintre a te plânge și a ajuta.

SURSA FOTO: Freepik.com@master1305

„Când eram mici, înțelegeam că a-i spune ceva profesorului, de exemplu, era considerat trădare și nu era bine, dar nu tot ce spui este trădare”, afirmă Javier de Haro, psiholog infantil și expert în educație pe rețelele sociale, care ne-a învățat lecții utile despre parenting, precum decalogul său pentru a crea o relație de complicitate cu copiii.

Această confuzie între ceea ce înseamnă să te plângi și ceea ce nu înseamnă încă este prezentă și în rândul copiilor de azi, iar părinții nu știu întotdeauna cum să îi ajute să înțeleagă diferența.

A știi să faci diferența între a te plânge și a ajuta este o lecție esențială pentru dezvoltarea socială și emoțională a copiilor. Nu doar că ajută la evitarea problemelor în mediul școlar, dar îi pregătește și pentru a reacționa corect în fața unor situații de injustiție, pericol sau abuz.

Și, un aspect pe care nu întotdeauna îl realizăm, este că învățarea acestor nuanțe este, de asemenea, o modalitate de a învăța să se ajute pe ei înșiși, pentru că, în loc să tacă, vor împărtăși lucrurile importante.

Obiceiul pe care trebuie să-l aibă părinții

Mulți copii evită să povestească despre situațiile care îi îngrijorează din teama de reacția colegilor lor sau chiar a adulților din viața lor.

Nu sunt puțini copiii, chiar și adolescenții, care cred că orice avertisment sau semnal de alarmă se încadrează în categoria „trădării”, ceea ce îi poate determina să tacă în fața unor lucruri sau evenimente importante – fie că sunt martori sau chiar au trăit acele experiențe pe propria piele. 

Din acest motiv, specialistul subliniază faptul că educația acasă și în școală trebuie să se concentreze pe normalizarea ideii că a vorbi despre situații de injustiție nu este o trădare, ci un act de responsabilitate și empatie.

Este esențial să le oferim copiilor instrumentele necesare pentru a înțelege când este crucial să vorbească și când este mai bine să se implice într-o discuție pentru a preveni sau corecta o situație greșită.

Ajutându-i să înțeleagă diferența, îi pregătim să devină adulți care își apără valorile, dar care știu și cum să susțină ce e corect în fața nedreptății.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.