Putem refuza unui copil dreptul de a merge într-un parc pentru a se juca? Distracția este un drept al fiecărui individ și al tuturor copiilor. Realitatea este, totuși, că micuții cu autism sunt refuzați mai des decât ne-am aștepta.
„Dreptul la petrecerea timpului liber este esențial”, subliniază Maria, un pseudonim folosit de o mamă cu un copil de 11 ani diagnosticat cu autism, care preferă să-și păstreze anonimatul. „Fiului meu, așa cum se întâmplă în cazul oricărui alt copil, îi place să se bucure de parcuri, să se distreze acolo”. Cu toate acestea, această bucurie nu este întotdeauna la îndemână, deoarece părinții acestor copii se tem să intre în criză din cauza situațiilor dificile pe care le pot întâlni. Multe dintre obstacolele pe care le întâmpină pot fi evitate, iar unele dintre aceste obstacole pot fi depășite cu ajutorul altor cetățeni.
Fiecare zi aduce cu sine obstacole pe care acești părinți trebuie să le depășească. Adesea, acestea trec neobservate, dar este important să le conștientizăm. În unele orașe au fost construite unele parcuri grozave, dar adesea nu se ține cont de diversitatea funcțională a copiilor. Așa se ajunge la situații în care, deși există tobogane super-cool, accesul este dificil sau chiar imposibil pentru copiii cu dificultăți, indiferent dacă acestea sunt legate de autism sau de alte tipuri de probleme.
Cazul Mariei este un exemplu în acest sens. „Fiul meu nu are probleme de mobilitate, dar are dificultăți în executarea anumitor mișcări. Acest lucru poate crea blocaje, iar copiii, dacă nu sunt încurajați de părinți, pot renunța să se joace cu el. Dar soluția este adesea simplă: o vorbă de încurajare din partea părinților poate face minuni”.
În plus, parcursul în parc nu este doar despre mișcare, ci și despre socializare. „Totuși, ajungem în situații în care copiii cu dificultăți sunt adesea ignorați. Este important să ne gândim la toți copiii și să le oferim șanse egale de a se distra și de a învăța”, mai spune Maria.
Uneori, autoritățile locale creează parcuri „accesibile”, dar acestea pot fi supraaglomerate de copii fără dificultăți, iar cei care au cu adevărat nevoie de ele nu pot beneficia. Adaptarea tuturor parcurilor pentru a fi accesibile ar putea fi soluția pentru a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se juca și a se bucura de timpul liber.
Reacțiile altor părinți în astfel de situații pot varia semnificativ. „Pe rețelele de socializare, am întâlnit o situație care m-a tulburat profund: o femeie mi-a spus că `fiul meu nu trebuie să înțeleagă că al tău trebuie să fie blocat pe un tobogan timp de 30 de minute`. Dar dacă toboganul ar fi fost murdar sau dacă un alt copil ar fi vărsat pe el, nu i-ai explica situația? Există nenumărate circumstanțe care pot face ca toboganul să nu fie disponibil în acel moment, dar care pot deveni disponibile în alt moment. Nu poți să le explici că mai este un alt copil în acel tobogan care se simte rău?`”, a spus Maria.
„Adevărul este că mi s-a întâmplat și un lucru bun într-un parc pentru copii. Fiul meu a vrut să se distreze, dar a fost copleșit de teamă și stimuli suplimentari. Într-o clipă a rămas blocat. Știi când s-ar fi putut elibera? După câteva zeci de minute. Asta s-a întâmplat pentru că un tătic i-a spus fiului său să aștepte, să își ia timp. A petrecut 15 sau 20 de minute încurajându-l, și, la final, fiul meu a sărit și a repetat acțiunea de 80 de ori”, mai povestește Maria.
Aceste momente arată importanța empatiei și a sprijinului din partea celorlalți părinți. În cele din urmă, suntem cu toții în aceeași barcă, și dacă ne susținem reciproc, putem face ca parcurile să fie locuri mai prietenoase și mai accesibile pentru toți copiii, indiferent de nevoile lor specifice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil