În zilele noastre, copiii se bazează tot mai mult pe părinți pentru sprijin, îndepărtându-se de abordarea „ce nu vezi, nu te afectează” pe care o aveau generațiile anterioare.
Se observă o tendință în parentingul modern care pe specialiștii în parenting și educație îi îngrijorează: părinții le dau copiilor impresia că știu totul, când, de fapt, sunt adesea nesiguri.
Mulți dintre noi pendulăm între două extreme: am crescut cu un stil parental bazat pe distanță emoțională, în care părinții nu se implicau activ în viața noastră de zi cu zi, și am ajuns să practicăm un parenting hiperimplicat, în care suntem mereu prezenți – atât fizic, cât și mental – în viața copiilor noștri.
Vrem să-i avem mereu sub ochii noștri, să știe că îi iubim și, mai presus de orice, să ne asigurăm că nu repetăm greșelile părinților noștri. Însă, în această încercare, pendulul a oscilat prea mult în cealaltă direcție.
SURSA FOTO: freepik.com @kocamir
„Cred că am înțeles greșit lecția copilăriei noastre: părinții noștri ne-au oferit libertate, dar fără a ne arăta iubire necondiționată.
Noi am perceput asta ca pe o lipsă de interes – `Nu le pasă ce mi se întâmplă`.
Drept reacție, am ajuns să oferim iubire necondiționată, dar fără libertate. Astăzi, părinții supervizează teme, programe, aplicații la facultate, prietenii și orice alt aspect al vieții copiilor lor. Iar ceea ce copiii noștri aud, de multe ori, este: `Nu au încredere în mine. Ei cred că sunt inutil`”, susține Cindy Robinson, coach parental în rubricile Your Tango.
Ne-am străduit atât de mult să corectăm greșelile trecutului, încât am trecut de la un mesaj perceput ca „Nu ne pasă” la unul la fel de nociv: „Nu ești capabil să te descurci singur.”
Oare chiar asta ne-am dorit?
Ce facem acum? Încercăm să găsim echilibrul. Oferim copiilor noștri atât iubire necondiționată, cât și autonomie.
Le permitem să-și gestioneze singuri temele, dar suntem alături de ei când suportă consecințele pentru că nu le-au predat la timp.
Învățăm să ne implicăm mai puțin.
SURSA FOTO: freepik.com @noxos
Relația părinte-copil are o dinamică diferită pentru fiecare parte.
Pentru părinți, copiii sunt o continuare a noastră – prin amintiri, tradiții și iubire. Este firesc să fie în centrul universului nostru și să rămână parte din viața noastră pentru totdeauna.
Pentru copii, însă, lucrurile stau diferit. Dacă totul decurge firesc, ei vor ajunge să trăiască fără noi. Iar rolul nostru este să-i pregătim pentru acel moment.
Dacă devenim centrul universului lor, această tranziție va fi imposibilă. De aceea, un model parental bazat pe dependență reciprocă nu este sustenabil.
Oferă-le spațiu pentru greșeli – Lasă-i să ia decizii, chiar dacă uneori vor greși. Nu e sfârșitul lumii.
Separă-te emoțional de alegerile lor – Eșecurile lor nu sunt eșecurile tale, la fel cum reușitele lor nu sunt doar meritul tău. Ei sunt rezultatul unei combinații de influențe – a ta, dar și a altor oameni și experiențe.
Trăiește-ți propria viață – Cultivă-ți propriile pasiuni, fie că le împărtășești cu ei sau nu.
Fă lucruri pentru tine – Găsește bucurie în activitățile care îți plac. Îți vei învăța copilul că viața adultă poate fi frumoasă, dar în același timp vei hrăni și acel copil interior care încă vrea să fie văzut și apreciat.
Fii un observator al evoluției copilului tău – Nu-ți face planuri rigide și nu trage concluzii înainte de vreme. Pur și simplu privește-i parcursul cu curiozitate și bucurie.
Nu știi niciodată ce urmează, dar un lucru e sigur: dacă îl privești cu adevărat, vei descoperi ceva magic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil