Ați observat cât de stresați sunt copiii din zilele noastre? Părinți, profesori și specialiști în dezvoltarea copilului atrag atenția asupra nivelului ridicat de anxietate cu care se confruntă cei mici. De altfel, și Asociația Americană de Psihologie confirmă această tendință.
Copiii noștri se luptă cu stresul, iar anxietatea este în creștere.
Să fie oare parentingul practicat de Millennials prea solicitant?
Au avut dreptate părinții din generația Boomer, care își lăsau copiii să ia lucrurile mai relaxat?
Este momentul să schimbăm acest ritm alert care amenință să răpească esența copilăriei și să alimenteze stresul și anxietatea.
Ce putem face, ca părinți? Putem învăța să spunem „nu”.
Vă prezentăm cele 6 greșeli de parenting ale generației Millennials, despre care Boomerii au avertizat că ar putea afecta copiii, conform Your Tango.
SURSA FOTO: freepik.com @julliafedorova
Da, ai auzit bine. Lăsați copiii să nu-și termine temele sau să le facă mai devreme, astfel încât să acorde prioritate somnului, esențial pentru o dezvoltare sănătoasă.
Un studiu al Asociației Academice de Pediatrie arată că cei mici nu dorm suficient. Iar lipsa somnului îi face mai anxioși, mai stresați, mai puțin productivi și mai predispuși la greșeli.
De ce ar fi somnul opțional pentru un copil în creștere și pentru un creier aflat în dezvoltare?
Părinți, fiți fermi și stabiliți o oră clară de culcare. Țineți electronicele, cărțile și alte distrageri departe de dormitor. Stabiliți o oră de stingere a luminilor și asigurați-vă că cei mici dorm suficient.
Este important să intervenim atunci când programele sportive scapă de sub control.
Nationwide Children’s Hospital avertizează: „Nu durează mult până când antrenamentele și meciurile ajung să ocupe întreaga săptămână, devenind copleșitoare atât pentru copii, cât și pentru părinți.”
Serios, e timpul să luați o pauză. Nu există niciun motiv pentru care copilul tău să fie înscris în 20 de cluburi doar pentru a impresiona o facultate.
Lăsați-i să aleagă o activitate pe care o iubesc, să se implice cu adevărat și să vadă valoarea contribuției lor.
Mai bine un singur hobby care îi pasionează, decât o listă lungă de activități făcute doar de dragul CV-ului.
Dacă nu puteți evita testele standardizate, încercați măcar să reduceți anxietatea legată de ele.
Știm că profesorii sunt obligați să le administreze, deși mulți nu sunt de acord cu frecvența lor.
Explicați-le copiilor că aceste teste sunt doar o măsură a progresului, nu o judecată asupra valorii lor.
Nu îi forțați să „tocească” pentru ele și nu transformați rezultatele într-un subiect de stres. Dacă aceste teste devin o sursă majoră de anxietate, discutați cu profesorii și conducerea școlii despre posibile alternative.
Există mii de universități bune, iar copilul tău poate avea succes oriunde, nu doar într-o școală de elită. Când am ajuns să credem că doar câteva facultăți sunt demne de „îngerii” noștri?
Liceenii (și părinții lor) sunt atât de obsedați de admiterea la universități de top, încât uită să se bucure de anii de liceu.
Priviți în jur: mii de adulți de succes nu au absolvit universități din Ivy League. Mai important decât un nume pe diplomă este ca tinerii să ajungă la maturitate cu sănătatea emoțională și fizică intactă.
Studiile din domeniul psihoterapiei comportamentale și cognitive arată că succesul viitor depinde mai degrabă de echilibrul emoțional decât de o facultate de prestigiu.
Un lucru la care poate că generația boomer a avut dreptate?
Lăsau copiii să se joace și să se relaxeze.
În plus, puneau mare preț pe cinele în familie, asigurându-se că toată lumea era prezentă la masă. Da, în zilele noastre programul copiilor este mai încărcat, dar prea mulți părinți millennials au lăsat acest obicei să se piardă complet.
Așadar, fă-ți timp pentru un joc de familie, pentru un film văzut împreună pe canapea sau pentru o cină interactivă, la care toți contribuie. O masă tip bar - cu cartofi copți, taco sau pizza - poate transforma cina într-un moment de conectare, în care fiecare își prepară mâncarea preferată și petrece timp alături de ceilalți.
Adesea, îi încurajez pe părinți să privească în viitor, spre ziua în care copilul lor va pleca de acasă, și să se întrebe: Ce fel de adult îmi doresc să devină copilul meu? Nimeni nu îmi răspunde că vrea un adult stresat, anxios, epuizat și nefericit.
Toți își doresc tineri echilibrați, fericiți, sănătoși emoțional, capabili să își găsească un scop și să construiască relații solide. Vor copii empatici, iubitori și împliniți.
Dar o copilărie plină de stres și anxietate nu duce la o maturitate fericită. Este timpul ca părinții să își asume responsabilitatea și să își protejeze copiii de pericolul supraprogramării și al epuizării. Este momentul să redăm familiei și casei rolul esențial în bunăstarea copiilor noștri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil