Copiii pot fi uneori cu un comportament care nu ne place, însă acest comportament este adesea rezultatul dorinței lor de a explora și înțelege lumea, combinată cu o înțelegere limitată a normelor sociale. Rareori acționează intenționat sau cu scopul de a fi sfidători, însă unele dintre reacțiile lor pot pune la încercare răbdarea chiar și a celor mai calmți părinți.
În astfel de situații, unii părinți recurg la pedepse fizice, o practică frecvent întâlnită în multe familii. Totuși, violența nu reprezintă niciodată o soluție, deoarece poate avea consecințe profund negative asupra dezvoltării psihologice a copilului, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Mai mult, pedepsele fizice afectează negativ și dinamica familiei, având repercusiuni resimțite inclusiv la nivel social.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Pedeapsa fizică funcționează precum o bombă: inițial, explozia lovește copilul, afectând grav stima de sine și încrederea în sine, dar unda de șoc se extinde treptat către alte sfere, cum ar fi familia, colegii de școală și, în cele din urmă, societatea.
Este important să reținem că violența nu reprezintă un simplu act izolat; fiecare lovitură transmite mesaje și validează anumite comportamente.
„Pedeapsa fizică, o bombă cu efect în lanț!” Cele mai frecvente efecte ale pedepsei fizice și violenței asupra societății, conform experților în parenting de la etapainfantil.com, includ:
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Psihologii afirmă că părinții recurg la pedepse fizice atunci când comunicarea cu copiii lor este deja compromisă. Deși acest lucru nu este întotdeauna valabil, utilizarea pedepsei fizice ca principal instrument educațional duce inevitabil la întreruperea relației de comunicare între părinte și copil.
Mai mult, copilul învață să considere violența un mijloc valid de comunicare, pe care îl poate aplica și în afara mediului familial, în relațiile cu colegii de școală sau cu prietenii.
Educația prin valori se face prin exemplu. Dacă ne dorim copii buni și toleranți, trebuie să fim noi înșine modele de bunătate și toleranță.
Atunci când părinții aplică principiul „Fă cum spun eu, nu cum fac eu”, copilul interiorizează ideea unui standard dublu.
Astfel, când acel copil ajunge la maturitate, există o probabilitate crescută să perpetueze aceste standarde duble în propria sa viață.
Nu este un secret că violența generează violență. Atunci când pedeapsa fizică este utilizată ca unic mijloc de educare, copilul învață că violența este o metodă acceptabilă pentru rezolvarea conflictelor.
În consecință, se formează o generație care consideră violența o practică normală, lipsită de abilități sociale și cu tendința de a reacționa agresiv la orice formă de frustrare.
În unele cazuri, copiii supuși pedepsei fizice nu răspund prin violență, ci devin retrași, timizi și se identifică cu rolul de victimă. Aceștia ajung să perceapă lumea prin prisma agresorului lor – persoana care ar fi trebuit să le ofere protecție.
Cu o imagine distorsionată asupra societății, acești copii devin, la maturitate, indivizi nesiguri, incapabili să își apere drepturile sau să contribuie la schimbări sociale pozitive.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil