Nu este întotdeauna adevărat că plânsul nou-născutului indică durere sau suferință. Este important să știi să interpretezi comunicarea bebelușului, doar astfel vom putea distinge alarmele false de orice probleme reale.
Când copilul tău plânge, starea de alarmă din casă se declanșează. Depinde de tine, mama, înarmată cu putere și curaj, să înveți să înțelegi ce este.
Nu vă panicați! Trebuie să știi că plânsul bebelușului este un adevărat limbaj, singurul instrument pe care micuțul îl are pentru a comunica cu tine. Prin plâns, bebelușul comunică lumii întregul său disconfort: de la dorința de mâncare, până la nevoia de îmbrățișări.
În spatele fiecărei lacrimi se află un mesaj precis pe care, încetul cu încetul, îl vei putea distinge și chiar anticipa. Înainte de a cădea pradă unui alarmism ușor, să vedem cum să interpretăm strigătul nou-născutului și ce să facem pentru a-l ajuta.
Neputând vorbi încă, plânsul este singura modalitate a micuțului tău de a-ți atrage atenția. Datorită sensibilității tale și instinctului infailibil al mamei, poți învăța să înțelegi cauza plânsului bebelușului, de exemplu pe baza intensității și duratei, prind semnele timpurii ale proastei sale dispoziții.
Să încercăm să investigăm cele mai frecvente cauze ale plânsului unui nou-născut.
Printre posibilele motive pentru care micuțul tău plânge, foamea este cu siguranță unul dintre cele mai probabile, un instinct primordial care îl însoțește încă din primele momente de viață. Plânsul de foame al bebelușului este în general foarte intens și insistent, însoțit de mișcări și gesturi necoordonate precum strângerea pumnilor și aducerea lor spre gură.
Acest lucru se întâmplă pentru că, în realitate, atunci când bebelușului tău îi este foame, plânsul este doar un semn tardiv al acestui tip de disconfort!
De fapt, există semne timpurii care te fac să înțelegi că micuțului îi este foame: mai întâi mișcă limba de parcă ar suge, apoi își întoarce capul mic în căutarea sânului tău și, în cele din urmă, își duce mâinile mici la gură.
Chiar și plânsul de somn al copilului, la fel de frecvent, este destul de simplu de recunoscut. Este un fel de văicăit, un strigăt mai plângător care poate deveni treptat mai insistent, însoțit adesea de gestul de a se freca la ochi. Când bebelușul tău plânge pentru că are somn, singura soluție este să-l culci, între îmbrățișări și cântece, într-un mediu calm și relaxant pentru a-l ajuta să adoarmă rapid și liniștit.
Însă plânsul unui nou-născut poate fi legat de o stare de disconfort: dacă copilul este murdar, umed, fierbinte sau rece, în curând va izbucni în plâns pentru a-ți atrage atenția. Acestea sunt neplăceri minore pe ordinea de zi, însoțite de plâns puternic, dar nu chiar disperat, care va înceta odată ce sursa disconfortului a fost eliminată. Aruncați o privire la scutec pentru a verifica dacă totul este în regulă sau atingeți-i ceafa și capul pentru a înțelege dacă este transpirat sau frig.
Apoi, există ceea ce se numește plâns colitic în primul trimestru de viață, adică un plâns spasmodic care, conform unui studiu realizat în Anglia în 2000, afectează 50% dintre nou-născuții sănătoși după primele două săptămâni și care apare în mod normal în orele de seară, chiar și cu o anumită punctualitate.
În aceste cazuri bebelușul începe să plângă tare și brusc, trăgând picioarele spre abdomen și înțepenindu-se, și poate continua ore întregi, făcând în zadar orice încercare de a-l liniști. Acest plâns de neconsolat, după cum reiese din studiul menționat anterior, este un fenomen destinat să dispară după a treia lună de viață. Așa că încercați să aveți răbdare și să nu intrați niciodată în panică!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil