Venirea pe lume a unui nou membru al familiei este un moment de bucurie, dar și o provocare pentru copilul care a fost până atunci „singur la părinți”. În acest articol vă invităm să pargurgeți un text inspirațional care v-ar putea fi de ajutor în cazul în care vă găsiți în situația ”fratelui mai mare”.
Într-o zi, părinții l-au chemat pe Andrei în living și, cu zâmbete largi, i-au spus că va avea un frățior sau o surioară. La început, Andrei a fost confuz, apoi curios: „Un bebeluș? Aici, la noi acasă?”
Părinții au început să-i povestească despre ce înseamnă să fii frate mai mare, folosind cuvinte simple și exemple amuzante. I-au spus că va avea un prieten pe viață, cineva cu care să se joace și pe care să-l protejeze.
L-au dus împreună să vadă alte familii cu copii mici. Acolo, Andrei a văzut cum un frățior mai mare îl ajuta pe cel mic să pună cuburi într-un turn și a fost încântat. „Și eu pot să fac asta!” a spus el, simțindu-se deja important.
Când a venit vremea să pregătească camera pentru bebeluș, părinții l-au chemat pe Andrei să-i ajute. El a ales o păturică albastră și un ursuleț de pluș pentru pătuțul frățiorului său. În timpul cumpărăturilor, Andrei își întreba părinții: „Crezi că îi va plăcea asta? Dar jucăria asta?”
Părinții au avut grijă să-l facă să simtă că opinia lui contează. „Tu ești fratele mai mare, Andrei. Frățiorul tău va avea nevoie de tine să-l înveți multe lucruri!”, i-au spus. Cu fiecare activitate la care participa, Andrei devenea tot mai mândru de rolul său.
După ce bebelușul s-a născut, Andrei a observat că mama și tata petreceau mult timp îngrijindu-l. Uneori, se simțea exclus. Părinții și-au dat seama că Andrei are nevoie de atenție suplimentară, așa că au început să petreacă momente doar cu el.
Foto: Freepik@freepik
Tatăl îl ducea pe Andrei la plimbări în parc, iar mama citea cu el povești înainte de culcare. „Știm că ești un frate grozav, dar tu ești și copilul nostru special, Andrei”, îi spuneau des. Aceste momente îl făceau pe Andrei să simtă că locul său în familie este la fel de important.
La un moment dat, Andrei a spus, cu o voce mică: „Dar acum îl iubiți mai mult pe bebeluș?” Mama și tata l-au îmbrățișat strâns și i-au spus: „Te iubim la fel de mult, Andrei. Doar că frățiorul tău e mic și are nevoie de mai multă grijă acum. Dar asta nu schimbă cât de special ești pentru noi.”
În loc să-i respingă emoțiile, părinții au încurajat discuțiile despre ce simțea. Când Andrei avea zile mai dificile, îi dădeau un rol special: să aducă scutecul sau să legene pătuțul. Simțea că ajutorul său este valoros și, treptat, gelozia s-a diminuat.
Într-o zi, mama l-a invitat pe Andrei să-l cunoască mai bine pe frățiorul său. „Vrei să-l ții puțin în brațe?” l-a întrebat. Andrei, emoționat, și-a sprijinit mâinile și a privit curiozitatea din ochii micuțului. „Mă privește ca și cum mă cunoaște deja!”, a exclamat.
Foto: Freepik@freepik
De atunci, Andrei a început să participe la toate activitățile: îi cânta cântece simple, îi aducea jucării și chiar îi spunea povești înainte de culcare. „Fratele meu mic e cel mai tare!” le spunea cu mândrie bunicilor.
Anii au trecut, iar Andrei și fratele său au devenit de nedespărțit. Totul a început cu grijă și răbdare, dar a fost clădit pe momente mici de iubire. Într-o zi, Andrei le-a spus părinților: „Mulțumesc că mi-ați făcut un frățior. Acum am cel mai bun prieten!”
Acest parcurs, de la singurul copil la frate mai mare, a fost presărat cu emoții, lecții și iubire. Părinții au reușit să-l transforme pe Andrei dintr-un copil temător într-un frate protector, iar legătura lor frățească a devenit una care va rezista o viață întreagă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil