În acest moment al vieții, foarte delicat, situat între copilărie și adevărata adolescență, fiii și fiicele noastre suferă transformări notabile, de la cele mai vizibile din punct de vedere al aspectului fizic la cele mai ascunse din punct de vedere emoțional și comportamental.
Confruntarea cu preadolescența poate fi dificilă pentru noi, părinții, care nu sunt încă pregătiți pentru ideea că ceea ce avem în față nu mai este băiatul sau fata noastră, ci un individ care crește foarte repede, tânjind după o independență din ce în ce mai mare.
Preadolescența este o fază a vieții caracterizată de schimbări psihologice profunde, care anticipează provocările adolescenței.
Această perioadă, care se întinde în general de la 9 la 13 ani, este un moment crucial pentru dezvoltarea identității copilului și a abilităților emoționale și sociale.
Înțelegerea proceselor care au loc la nivel psihologic și emoțional în această fază este fundamentală pentru părinți, care se trezesc adesea navigând între cererile de autonomie și nevoile bruște de reasigurare din partea copiilor lor.
Din punct de vedere psihologic, preadolescența este o perioadă de restructurare a identității cuiva. În această etapă, copiii încep să se separe de dependența din copilărie spre o mai mare autonomie, încercând în același timp să înțeleagă cine sunt și care este locul lor în lume.
Acest proces este influențat de comparația tot mai mare cu semenii, care devine un element cheie pentru formarea stimei de sine și a sentimentului de apartenență.
Foto: Freepik @ EyeEm
Ce să faci în fața unor astfel de schimbări și care sunt simptomele suferinței reale legate de vârstă? Despre acest lucru, psiholog Dr. Miolì Chiung a oferit sfaturi clare și precise.
„În primul rând trebuie să recunoaștem conflictul intern. Preadolescenții oscilează între dorința de independență și nevoia de securitate, iar părinții îi pot sprijini recunoscând și acceptând această ambivalență, oferind un spațiu sigur în care copiii își pot explora emoțiile.
Mai mult, trebuie să punem în valoare explorarea identității, deoarece este important să lăsăm copiii să experimenteze noi aspecte ale personalității și preferințelor lor, chiar dacă aceasta implică momente de incertitudine. Funcția părintelui în această fază este de a fi o „bază sigură” de la care să plece, fără a impune definiții rigide ale identității lor.
Există și semne de disconfort sau stres în pre-adolescență pe care trebuie să încercăm să le înțelegem. Preadolescența, cu numeroasele sale provocări, poate reprezenta o perioadă de vulnerabilitate psihologică.
Copiii sunt expuși la o intensificare a emoțiilor, tot din cauza modificărilor hormonale, și pot avea dificultăți în reglarea reacțiilor emoționale. Sarcina părintelui este de a-și perfecționa capacitatea de a recunște semnele de suferință, care se pot manifesta în moduri subtile sau prin schimbări comportamentale mai evidente”, a spus psihologul.
”Recomand să reacționezi cu empatie și reglare emoțională, părinții trebuie să acționeze ca o „oglindă emoțională” pentru copiii lor. Prin empatie, ei îi pot ajuta pe preadolescenți să numească emoții și să înțeleagă că este normal să se simtă confuzi sau copleșiți. Ajutându-i să regleze aceste emoții este crucial pentru dezvoltarea lor psihologică.
De asemenea, trebuie să avem grijă să implementăm implicarea conștientă, adică să fim prezenți fără a invada. A oferi sprijin nu înseamnă a încerca să rezolvi toate problemele, ci a crea un spațiu în care copiii pot exprima ceea ce simt, știind că nu vor fi judecați”, a mai spus psiholog Dr. Miolì Chiung.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil