În timpul adolescenței, grupul de prieteni devine o parte centrală a vieții tinerilor. Familia rămâne „adăpostul sigur”, dar realitatea exterioară devine din ce în ce mai atractivă.
Copiii, în această etapă, sunt înclinați firesc să caute noi relații în afara familiei: vorbim de profesori, antrenori și, mai ales, prieteni... care devin figuri importante de referință.
Prieteniile oferă copiilor posibilitatea de a experimenta, de a relaționa și, în cele din urmă, de a-și construi identitatea. Grupul de semeni devine un context în care să se caute confirmarea, recunoașterea și să se confrunte cu frici și îndoieli, dar în același timp reprezintă o provocare, competiție și uneori o sursă de agresivitate.
Este important ca părinții să înțeleagă această fază de creștere și să știe să gestioneze momentele de frustrare și nemulțumire ale copiilor.
Dar de ce se întâmplă ca părinții să nu înțeleagă sau, mai rău, să respingă prietenii adolescenților ?
Când vine vorba de prietenii copiilor lor, există patru atitudini pe care părinții ar trebui să le evite:
Criticarea prietenului în prezența copilului: Nu-i sublinia copilul că adoptă aceleași atitudini (neplăcute) ca și prietenul său în momentul în care le pune în acțiune. Copilul tau va fi suparat pe tine ca i-ai semnalat asta, o va nega pana va muri si iti va spune ca nu intelegi nimic;
Vorbești urât despre prietenul său: Nu vorbi de rău despre prietenul lui! Pentru copilul tău, acest prieten reprezintă o figură foarte importantă, iar tu riști să fii văzut drept „băiatul rău” al situației.
Interzicerea copilului să iasă cu prietenul: Nu împiedicați copilul să-și vadă prietenul: această represiune nu poate decât să crească atracția adolescentului dumneavoastră față de prieten și să creeze bariere.
Te gândești că munca ta ca părinte este irosită: Să nu crezi că tot efortul tău ca părinte a dispărut dacă copilul tău începe să se comporte ca semenii lui. Acesta este un proces normal de asimilare și integrare în grup.
Acum ați înțeles care sunt cele patru comportamente de evitat. Dar deci... cum ar trebui să te comporți ca părinte? Răspunsul este simplu: ar trebui să păstrezi dialogul deschis.
Asta înseamnă:
Află discret despre prietenii pe care îi frecventează;
Creați, dacă este posibil, o relație minimă cu părinții prietenilor săi;Întrebați-vă copilul cum se simte, ce simte;
Nu-i judeca sentimentele.
Este esențial ca copilul tău să știe că el sau ea poate conta oricând pe tine, în orice situație. În acest fel, veți avea liniște sufletească știind că copilul dumneavoastră explorează lumea cu atenție, știind că are întotdeauna un refugiu sigur în care să se întoarcă.
Citește și:
Dacă ești aici citind, cel mai probabil, este pentru că și copiii tăi te tratează de parcă le-ar fi rușine de tine, fac totul invers față de ceea ce spui și te critică constant.
Ce se întâmplă? De ce, ca făpturi iubitoare, copiii tăi par acum cei mai răi judecători care au venit pe pământ să te răstignească și să se întoarcă împotriva ta?
Nu s-a întâmplat nimic, nu vă faceți griji! Fiul sau fiica ta face doar pașii firești pentru a deveni adulți independenți și autonomi.
Tragedia este că acest proces are loc neapărat printr-o bătălie pe care copiii o duc împotriva părinților lor pentru a le demonstra lor și părinților că o pot face singuri, că nu au nevoie de părinți și că au toate abilitățile să gândească și să ia decizii în mod... citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil