Jennifer Breheny Wallace, o expertă de la Harvard, autoarea bestsellerului „Nu este niciodată suficient: când presiunea de a realiza devine toxică și ce putem face în acest sens” („It's Never Enough: When the Pressure to Achieve Becomes Toxic and What We Can Do About It”), pune o întrebare inedită copiilor ei atunci când ajung acasă de la școală sau atunci când îi ia de la școală - o abordare diferită față de ceea ce fac majoritatea părinților.
În cartea ei, Jennifer Breheny Wallace, cu rădăcini în cultura nord-americană, explorează o problemă contemporană de actualitate - presiunea excesivă asupra copiilor și adolescenților: cum o gestionează cei mici, ce impact poate avea și ce pot face adulții pentru a-i ajuta. Desigur, presiunea academică și profesională sunt discutate, dar autoarea merge dincolo de aceste aspecte, atingând și presiunile sociale și influențele toxice pe care sistemul educațional și profesioniștii le pot avea asupra copiilor. Totul este în legătură cu cultura aceea periculoasă a exigențelor.
În cartea sa plină de cercetări detaliate și studii de caz reale, Jennifer Wallace aduce la lumină probleme sensibile, bazate pe investigațiile sale în rândul psihologilor, familiilor și educatorilor. Este o privire sinceră și profundă asupra unei realități palpabile, chiar și într-un context cultural diferit, cum ar fi cel din România.
Punem prea multă presiune asupra copiilor și adolescenților? Aceasta este una dintre întrebările centrale la care autoarea încearcă să ofere răspunsuri în cartea sa, dar și o temă discutată recent în diverse interviuri. Jennifer Wallace subliniază importanța primei întrebări pe care le-o adresăm copiilor noștri atunci când ies de la școală, un aspect care reflectă realități semnificative.
Într-un interviu acordat revistei oficiale a Universității Harvard, Wallace aduce în discuție o schimbare semnificativă în lumea părinților de astăzi. Ea observă o realitate diferită, caracterizată de faptul că „părinții de astăzi se confruntă cu o realitate diferită”, și anume, „prima generație care nu se descurcă la fel de bine ca părinții lor”. Această schimbare afectează atât copiii, ajunși la maturitate, cât și părinții, care resimt o inegalitate profundă în cultura contemporană, marcată de prăbușirea clasei de mijloc și o competiție acerbă generată de globalizare.
Autoarea recunoaște că și ea a trebuit să evolueze în ceea ce privește abordarea educației parentale. Într-un interviu cu CNBC, Jennifer Wallace împărtășește un sfat esențial pentru părinți: schimbarea focalizării întrebărilor și conversațiilor de la subiecte academice la aspecte banale și non-academice, precum prânzul. Ea exemplifică schimbarea prin întrebări de genul „ce ai mâncat la prânz?” în loc de „ce notă ai luat la testul de matematică?”.
Expertul subliniază că aceasta nu înseamnă renunțarea la discuții despre examene și realizări, ci, dimpotrivă, încurajează o abordare echilibrată. În ciuda ambițiilor personale și a bucuriei de a atinge succesul, Jennifer Wallace atrage atenția asupra pericolului în care realizările devin toxice atunci când acestea definesc întregul sentiment de identitate și valoare. Este esențial să ne amintim că suntem mai mult decât suma realizărilor noastre și să evităm să legăm complet identitatea noastră de succesul nostru, subliniază autoarea.
Potrivit perspectivelor lui Jennifer Wallace, elevii din zilele noastre resimt o presiune crescută de a atinge performanțe remarcabile, iar această presiune vine din toate direcțiile posibile: de la părinți care aspiră la ce este mai bun pentru copiii lor, la profesori sub presiunea de a îndeplini standarde riguroase și instituții școlare, atât publice, cât și private, care se confruntă cu propriile lor presiuni pentru a performa. Aceasta este observația sa, așa cum o împărtășește în paginile revistei Harvard.
CNBC adaugă o notă de avertisment la această reflecție, subliniind consecințele alarmante pe care presiunea pentru realizare le produce deja în rândul noilor generații: „efectele acestei presiuni sunt deja vizibile în rândul tinerilor. Asistăm la o epidemie devastatoare de singurătate, anxietate, depresie și sinucidere; asistăm la o generație frântă”, avertizează Wallace. În fața acestor realități, ea propune o abordare schimbată, similară cu cea pe care a adoptat-o în propria sa viață: evitarea concentrării excesive sau exclusive asupra realizărilor copiilor, pentru a preveni transformarea culturii performanței într-una toxică.
De aceea, o frază semnificativă a cercetătoarei Suniya Luthar rămâne o mantră pentru părinții copiilor și adolescenților: „Minimizați criticile. Prioritizați afecțiunea”. Acest sfat sugerează că, în ciuda ambițiilor legitime de a vedea copiii reușind, este esențial să nu subestimăm impactul afectiv și să menținem o conexiune solidă bazată pe iubire și susținere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil