Fiecare părinte vrea ce este mai bun pentru copilul său, însă apare întrebarea: este posibil să fii prea implicat în viața lor?
Potrivit cercetărilor, copiii nu vor învăța niciodată eficient atunci când părintele planează constant asupra lor, supraveghindu-i excesiv.
Cel mai bun mod prin care aceștia pot învăța este să experimenteze pe cont propriu. Însă nu pot face acest lucru dacă părintele îi controlează la fiecare pas.
Julie Lythcott-Haims, profesor și fost decan la Stanford și autoarea cărții „Cum să crești un adult”, subliniază că parentingul „elicopter” - un stil de parenting în care părinții sunt foarte implicați - nu face decât să dăuneze copiilor.
SURSA FOTO: freepik.com @boggy
„Dorim atât de mult să-i protejăm de eșec și durere, încât le răpim oportunitatea de a se dezvolta”, afirmă Lythcott-Haims. Aceasta explică cum intervențiile excesive îi pot lăsa pe tinerii adulți fără abilitățile, reziliența și caracterul necesare pentru a-și crea propriul drum în viață.
Atunci când părinții preiau controlul asupra fiecărei provocări cu care se confruntă copiii lor, le fură oportunitatea de a învăța cum să rezolve problemele și cum să se adapteze la viața de adult.
Ca adulți, acești copii hiperprotejați pot ajunge să fie copleșiți de anxietate și sentimente de vinovăție, neștiind cum să gestioneze situațiile de zi cu zi.
Creșterea problemelor de sănătate mintală în rândul studenților poate reflecta efectele parentingului „elicopter”, întrucât aceștia sunt împinși spre o performanță școlară excesivă și constantă.
SURSA FOTO: freepik.com @eugeneshemyakin9
În 2013, Asociația Americană de Sănătate a Colegiilor a realizat un sondaj pe aproape 100.000 de studenți din 153 de campusuri universitare diferite pentru a analiza sănătatea lor mintală, notează yourtango.com. Rezultatele sunt alarmante și evidențiază o presiune semnificativă cu care tinerii se confruntă.
Statistici care arată impactul negativ asupra sănătății mintale:
84% dintre studenți s-au simțit copleșiți de volumul de muncă
60% s-au simțit foarte triști
57% s-au simțit extrem de singuri
51% au experimentat anxietate severă
8% au luat în considerare serios sinuciderea.
Aceste cifre sugerează o problemă serioasă de sănătate mentală în rândul tinerilor adulți, exacerbată de factori precum presiunea academică și lipsa de autosuficiență.
SURSA FOTO: freepik.com @fentonroma143
„Rolul nostru ca părinți este să ne asigurăm că la un moment dat nu mai trebuie să ne implicăm atât de mult”, explică Julie Lythcott-Haims. Ea subliniază că părinții trebuie să își învețe copiii să fie autosuficienți, permițându-le să înfrunte singuri dificultățile vieții.
O parte esențială din creșterea unui copil independent este să-i oferi suficient spațiu pentru a învăța din greșelile lor. Eșecul nu trebuie văzut ca un dezastru, ci ca un pas firesc în procesul de învățare.
Lăsându-ți copilul să se confrunte cu provocările vieții pe cont propriu, îl pregătești pentru a face față dificultăților viitoare, atât în viața personală, cât și în cea academică.
În cele din urmă, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să-i oferi ocazia să fie el însuși, să învețe din greșeli și să se dezvolte ca un adult responsabil și independent.
A-l proteja în exces nu îl va ajuta să înfrunte provocările vieții reale!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil