Profesorii trebuie să-și iubească elevii pentru a-i ajuta să reușească? Cercetătorii au adunat în ultimele două decenii o cantitate impresionantă de dovezi

Data publicării:
Profesorii trebuie să-și iubească elevii pentru a-i ajuta să reușească? Cercetătorii au adunat în ultimele două decenii o cantitate impresionantă de dovezi / FOTO: freepik.com @syda_productions
Profesorii trebuie să-și iubească elevii pentru a-i ajuta să reușească? Cercetătorii au adunat în ultimele două decenii o cantitate impresionantă de dovezi / FOTO: freepik.com @syda_productions

Deși există o multitudine de date care evidențiază importanța emoțiilor și sentimentelor în procesul de învățare, mulți din sistemul educațional continuă să creadă că acestea nu au loc în școală. 



În lume, în general, un principiu rămâne ferm: profesorii trebuie să mențină o distanță profesională față de elevi. Acest standard, neavând o bază conceptuală clară, sugerează adesea că nu ar trebui să existe o legătură emoțională cu elevii.

Cu toate acestea, cercetătorii au adunat în ultimele două decenii o cantitate impresionantă de dovezi care arată că relația profesor-elev, atunci când permite o conexiune emoțională sigură, promovează învățarea și dezvoltarea psihosocială a copiilor și adolescenților.

Analizele generale arată că concluziile diferitelor studii pe această temă sunt convergente. Relația emoțională dintre elev și profesor are efecte pozitive – motivație, perseverență, succes academic, sentiment de apartenență la școală și adaptare psihosocială în afara școlii. Aceste efecte pozitive pot fi resimțite chiar și câțiva ani mai târziu. 

Citește și Caracteristicile elevilor foarte buni, potrivit profesorilor: „Nu stau în ultima bancă, caietele lor sunt ordonate și nu se uită în telefoanele mobile!”

Implicarea personală

Când evaluăm atitudinile profesorilor care susțin construirea unei relații sigure cu elevii, este interesant să ne întrebăm despre angajamentul lor emoțional.

Are sens să îți iubești elevii, în sensul iubirii altruiste?

Aceasta înseamnă „o atitudine centrată pe preocupare, solicitudine și tandrețe, precum și o tendință de a-i susține, ajuta și înțelege pe ceilalți” (Sprecher & Fehr, 2005).

Folosind o versiune adaptată pentru profesori a scalei iubirii altruiste, s-a putut observa o legătură între dragostea profesorilor și calitatea relației profesor-elev, indiferent dacă aceasta este evaluată de profesori sau de elevi (Virat, 2014). Iubindu-și elevii, profesorii par să le influențeze pozitiv învățarea și dezvoltarea, notează psychologies.com.

La nivel cognitiv, dragostea mobilizează resurse importante de atenție, atât în clasă, cât și în afara interacțiunii cu elevii. Din punct de vedere comportamental, aceasta duce la disponibilitate și la implementarea unui număr mare de comportamente de susținere.

Mai presus de toate, dragostea este o atitudine captivantă din punct de vedere emoțional, implicând plăcerea de a petrece timp cu elevii și de a fi afectat în mod autentic de succesul sau eșecul lor.

SURSA FOTO: freepik.com @sherry

Responsabilitatea colectivă

Aceasta nu este compatibilă cu noțiunea de distanță profesională, pe care elevii o înțeleg foarte bine: ei sunt sensibili la semnele de afecțiune și la orice indică implicarea personală a profesorului în relația cu ei. De exemplu, s-a demonstrat că împărtășirea propriilor experiențe și emoții ajută profesorii să construiască o legătură emoțională sigură cu elevii lor.

Mai general, ideea de neutralitate devine curioasă în contextul relației educaționale. Relația educațională poate fi definită ca „o relație asimetrică în care adultul este sensibil și disponibil, se simte responsabil pentru dezvoltarea copilului și oferă ajutor și sprijin, mai ales emoțional, fiind preocupat de modul în care copilul primește acest sprijin.” 

Cunoștințele despre relația profesor-elev arată că profesorii poartă o mare responsabilitate. Totodată, această responsabilitate se extinde asupra sistemului de învățământ și unităților de învățământ, deoarece angajamentul profesorilor depinde în mare măsură de contextul de muncă.

Standardele care descurajează legăturile emoționale (distanța profesională, neutralitatea etc.), clasele mari, orarele foarte compartimentate și un volum de muncă foarte mare sunt dezavantajoase. În schimb, sprijinul semnificativ din partea colegilor și a superiorilor, inclusiv pe plan emoțional, recunoașterea muncii depuse de către instituție și o organizare a muncii atentă la problemele relaționale promovează implicarea profesorilor.

Prin urmare, este o responsabilitate colectivă să construim relații emoționale sigure între profesori și elevi, relații care contribuie la sentimentul de apartenență al elevilor la școală și societate.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi





pixel