Ca părinți, ne dorim cu toții să creștem copii inteligenți și concentrați, mai ales într-o lume în care distragerile digitale par inevitabile. (Chiar și giganți ai tehnologiei, precum Steve Jobs și Bill Gates, aveau strategii clare pentru a limita timpul petrecut de copiii lor pe ecrane.)
De ce este atât de important? Pentru că, în viitor, oamenii se vor împărți în două categorii: cei care își lasă atenția și viața să fie controlate de factori externi și cei care devin, cu mândrie, „indistractabili” (n.r. - termenul e derivat din englezescul „indistractable”, popularizat de autorul și expertul în productivitate Nir Eyal).
A deveni „indistractabil” este una dintre cele mai importante abilități ale secolului XXI – și, totuși, mulți părinți nu reușesc să o transmită copiilor lor, susține expertul în psihologie de la Stanford Nir Eyal în rubricile CNBC.
„După ani de cercetare asupra intersecției dintre psihologie, tehnologie și comportamentul uman, am observat o greșeală majoră pe care părinții o fac: NU le oferă copiilor autonomie în gestionarea timpului.
A le permite copiilor să-și organizeze singuri timpul este un dar neprețuit. Chiar dacă vor eșua uneori, eșecul face parte din procesul de învățare.
Părinții trebuie să înțeleagă că este în regulă să le ofere copiilor control asupra propriilor alegeri, pentru că doar exersând monitorizarea propriului comportament vor învăța cum să-și gestioneze eficient timpul și atenția”, susține expertul.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
„Când fiica mea avea cinci ani și începea deja să ceară insistent `ora de iPad`, însoțită de proteste aprinse, eu și soția mea am realizat că trebuie să acționăm.
După ce ne-am liniștit cu toții, am încercat să-i respectăm nevoile, urmând recomandările lui Richard Ryan, unul dintre cei mai citați cercetători în domeniul factorilor care influențează comportamentul uman.
I-am explicat, cât mai simplu posibil, că un timp excesiv petrecut pe ecran înseamnă mai puțin timp pentru alte activități importante.
Fiind la grădiniță, începea să învețe să citească ora, așa că am folosit acest context pentru a-i explica faptul că timpul este limitat și trebuie împărțit între activitățile care îi plac. Prea mult timp petrecut pe aplicații și videoclipuri înseamnă mai puțin timp pentru joacă în parc cu prietenii, înot la piscina comunității sau momente petrecute împreună cu mama și tata”, mai susține Nir Eyal.
„I-am explicat, de asemenea, că aplicațiile și videoclipurile de pe iPad sunt create de oameni foarte inteligenți și sunt concepute special pentru a o ține captivă și a o face să revină mereu la ele”, povestește expertul.
Înțelegerea faptului că aceste companii își doresc ca cei mici să petreacă cât mai mult timp vizionând sau jucându-se este importantă pentru dezvoltarea alfabetizării media.
Este important ca ai noștri copii să conștientizeze scopurile reale ale companiilor de jocuri și rețele sociale: deși aceste produse ne promit distracție și conectare, ele profită, în același timp, de timpul și atenția noastră.
„Poate părea mult de asimilat pentru un copil de cinci ani, dar am simțit că este esențial să o echipăm de timpuriu cu abilitatea de a lua decizii privind utilizarea ecranului și de a-și stabili propriile limite”, mai spune Nir Eyal.
„Apoi am întrebat-o cât timp pe zi consideră că ar fi potrivit să petreacă pe ecran. Ne-am asumat riscul de a-i oferi libertatea de a lua singură această decizie, dar a meritat.
Sincer, mă așteptam să spună: `Toată ziua!` Dar nu a făcut-o. În schimb, înțelegând logica din spatele limitării timpului petrecut pe ecrane și având libertatea de a decide, a răspuns timid: `Două episoade.`
I-am explicat că două episoade dintr-un program pentru copii pe Netflix durează aproximativ 45 de minute.
`Crezi că 45 de minute pe zi este o durată potrivită pentru tine?` am întrebat-o sincer.
A dat din cap afirmativ și, după zâmbetul ei, mi-am dat seama că simțea că a obținut cea mai bună parte a înțelegerii.
Din perspectiva mea, 45 de minute era o limită rezonabilă, deoarece lăsa suficient timp pentru alte activități.
A deveni `indistractabil` este una dintre cele mai importante abilități ale secolului XXI – și, totuși, mulți părinți nu reușesc să o transmită copiilor.
`Cum ai de gând să te asiguri că nu depășești cele 45 de minute pe zi?` am întrebat-o. Nevrând să piardă avantajul negocierii pe care simțea că o câștigă, a propus să folosească un cronometru de bucătărie pe care să-l seteze singură.
`Sună bine`, am fost de acord. `Dar dacă mami și tati observă că nu reușești să îți respecți promisiunea față de tine și față de noi, va trebui să reluăm această discuție`.
A acceptat fără ezitare”, mai povestește expertul Stanford.
SURSA FOTO: freepik.com @hmelevo4ka
„Astăzi, la 10 ani, fiica mea continuă să fie responsabilă de timpul petrecut pe ecran. Pe măsură ce a crescut, și-a ajustat propriile reguli: de exemplu, a renunțat la episoadele zilnice în favoarea unei seri de film în weekend.
De asemenea, a înlocuit cronometrul de bucătărie cu alte soluții – acum îi cere Alexei de la Amazon să seteze un temporizator care o anunță când a atins limita de timp.
Cel mai important este că aceste reguli sunt ale ei, nu impuse de noi, iar responsabilitatea de a le respecta îi revine tot ei. Iar partea cea mai bună? Când timpul ei se termină, nu eu trebuie să fiu `tipul rău` – dispozitivul îi spune singur că timpul s-a scurs.
Fără să-și dea seama, a creat un `pact de efort` – un angajament prealabil care presupune creșterea dificultății de a realiza o acțiune nedorită. Nu subestimați capacitatea copilului de a-și respecta propriile reguli!
Acest tip de pre-angajament ne poate ajuta să devenim mai rezistenți la distrageri. Mulți părinți mă întreabă dacă există o limită corectă de timp pentru ecrane. Adevărul este că nu există un număr fix.
Sunt prea mulți factori în joc: nevoile fiecărui copil, activitățile pe care le desfășoară online și ce anume înlocuiește timpul petrecut pe ecran”, mai susține Nir Eyal.
Cel mai important este să implicăm copiii în conversație și să îi ajutăm să își stabilească propriile reguli. Când părinții impun limite fără a le oferi copiilor ocazia de a contribui, aceștia ajung să resimtă frustrare și pot fi tentați să încalce regulile.
Aceste strategii nu garantează o armonie perfectă între părinți și copii. De fapt, este firesc să avem discuții aprinse despre rolul tehnologiei în viața noastră, la fel cum multe familii dezbat cu înflăcărare dacă și când să le dea adolescenților cheile mașinii sâmbătă seara.
Discuțiile și, uneori, dezacordurile respectuoase sunt semnul unei familii sănătoase.
Doar atunci când copiii își pot monitoriza propriul comportament, își dezvoltă abilitățile necesare pentru a rămâne concentrați – chiar și atunci când părinții nu sunt prin preajmă.
Dacă există o lecție de reținut, este că distragerea atenției este o provocare ca oricare alta. Fie că este vorba de o corporație mare sau de o familie mică, atunci când discutăm deschis despre problemele noastre, într-un mediu sigur și de susținere, putem găsi soluții împreună.
Un lucru este cert: tehnologia devine din ce în ce mai prezentă și mai captivantă. Deși este important ca cei mici să înțeleagă că aceste produse sunt concepute pentru a le capta atenția, la fel de important este să le cultivăm încrederea în propria lor capacitate de a-și controla timpul și alegerile.
„Până la urmă, este atât responsabilitatea lor, cât și dreptul lor, să își folosească timpul cu înțelepciune”, conchide expertul Stanford.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil