Discuția despre răsfăț și diferența dintre oferirea de iubire necondiționată și lipsa limitelor devine esențială.
Urania Cremene, experta în parenting, explică într-un podcast realizat de Ilinca Vandici această diferență într-un mod revelator:
”Răsfățul este lipsa limitelor și structurii. Asta este răsfățul. Nu că îi spun rățușcă, iepuraș, montănel, iaunel, te iubesc, ești comoara vieții mele, te iubesc până la cer și înapoi. Nu, asta e răsfățul. Nici măcar că copilul primește mai multe obiecte pe care și le dorește, decât ar fi, nevoie de ele. Nici măcar asta. Nici dacă îi fac a doua oară mâncarea pentru că aceasta nu este una pe care o îndrăgește sau pe care ar mânca-o, dacă există niște limite și copilul știe: De data asta pot să-ți fac încă o mâncare, știu că nu-ți place, asta am văzut, pentru că am timp, pentru că am dispoziție și pentru că am alimentele în frigider care îți trebuie ție. Dar nu e ceva ce pot să fac mereu sau sunt dispusă să fac mereu pentru tine. Astăzi pot. Astăzi e ok să nu mergi la școală pentru că nu te simți bine, ne putem petrece ziua împreună, dar astăzi. Aș vrea să știi că asta nu devine o regulă. E o excepție pe care o fac pentru tine și sunt cu tine în povestea asta”, a declarat Urania Cremene.
Așadar, răsfățul nu se referă la câtă dragoste arătăm copiilor noștri sau la câte mici gesturi le facem pentru a-i face fericiți. El apare atunci când lipsesc limitele consecvente și clar stabilite, iar copilul ajunge să dețină „controlul” relației, devenind continuu nemulțumit și nesigur.
Potrivit Uraniei Cremene, răsfățul este mai degrabă o dinamică generalizată în care copilul „face ce vrea el din părintele, părinții, bunicii, toată lumea care stau drepți la această telecomandă”. Copiii care cresc într-un astfel de mediu nu doar că devin dificil de gestionat, dar ajung să fie permanent nemulțumiți, pentru că lipsa de limite creează un sentiment de nesiguranță.
”Ăsta este felul în care punem problema cu copiii. Deci răsfățul înseamnă nicio limită niciodată. Răsfățul este momentul general în care copilul a preluat telecomanda și face ce vrea el din părintele, părinții, bunicii, toată lumea care stau drepți la această telecomandă: Vreau apă acum!. Adultul se ridică, se duce și aduce apă. Nu-mi place asta, adu-mi o rece!”
Fotografie: Freepik@bedya
Deci este o stare, cum să spun, nu îndreptățită a copilului, dar continuu nemulțumită, continuu în lipsă de satisfacție. Se simte în nesiguranță între niște adulți care îl tratează ca pe un rege în condițiile în care el nu știe să gestioneze treaba asta. Și este continuu nemulțumit, continuu frustrat, continuu într-o stare irascibilă, pentru că noi ne străduim prea mult să punem toată povestea între niște norișori pufoși și roz”, a spus experta în parenting, Urania Cremene în cadrul unui podcast realizat de Urania Cremene.
Pentru a evita această capcană, părinții trebuie să îmbine dragostea necondiționată cu o structură clară și consecventă. Iubirea nu înseamnă să oferi tot ce își dorește copilul, ci să-i oferi siguranța unor limite bine definite.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil