Ai putea crede că impunerea unor standarde stricte copiilor este inutilă, dar, în realitate, acest lucru îi ajută să devină adulți responsabili și echilibrați.
Stilul parental potrivit este, în mare parte, o alegere personală, indiferent de ce spun rețelele sociale.
Părinții au datoria de a-și proteja copiii, de a le asigura hrană, îmbrăcăminte, iubire și sprijin. Îndeplinirea nevoilor lor emoționale și sociale este esențială, însă nu există reguli universale cu privire la cum ar trebui făcut acest lucru.
Când vine vorba de parenting, cel mai bine este să adopți metodele care funcționează pentru familia ta și să ignori restul, sfătuiesc specialiștii yourtango.com. O abordare relaxată și libertină poate fi perfectă pentru unii, dar ar putea crea haos în alte familii.
Iată regulile stricte pe care unii le consideră exagerate, dar care, în realitate, contribuie la formarea unor copii mai buni.
Într-o lume în care copiii sunt aproape mereu lipiți de telefoane, impunerea unei reguli stricte de tipul „fără ecrane la masă” îi ajută, de fapt, să devină mai echilibrați.
Deși poate părea o provocare să-i convingi să renunțe la dispozitive în timpul mesei, beneficiile unei cine petrecute împreună, fără distrageri digitale, merită efortul.
Potrivit consilierului în alimentație intuitivă Lisa Newman, a avea cel puțin o masă pe zi în familie contribuie la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sănătoase pe termen lung.
Însă mesele în familie nu sunt doar despre mâncare. Ele oferă structură, un moment de relaxare după o zi agitată și oportunitatea de a petrece timp de calitate împreună.
Atunci când telefoanele și tabletele sunt interzise, membrii familiei pot comunica mai bine și se pot reconecta.
Copiii tăi s-ar putea strâmba la ideea de a-și lăsa telefoanele deoparte pentru a vorbi – culmea! – chiar cu părinții lor. Dar, mai devreme sau mai târziu, vor înțelege valoarea acestei reguli.
Iar dacă protestează, le poți spune că a lua cina fără dispozitive este un obicei clasic – și, cine știe, poate chiar o experiență „vintage”!
Într-o bună zi, istoricii vor documenta bătălia epică dintre copiii care vor să rămână treji cât mai mult și părinții epuizați care încearcă să îi culce.
În teorie, ora de culcare pare simplă – îi bagi în pat, stingi lumina și pleci. În realitate, orice părinte știe că, pentru copii, ora de culcare este doar o limită care trebuie testată.
Nu contează că ai decis deja să le citești două povești. Vor mai cere una… și încă una… și încă una, până când ți se încețoșează vederea de oboseală.
Odată ajunși în pat, dintr-o dată le este sete – și nu orice fel de sete! Vor apă, dar cu exact trei cuburi de gheață, servită în cana lor specială. Nu, nu acea cană specială… cealaltă!
După ce i-ai înfășurat în pătură ca pe un burrito, le-ai zgâriat spatele și ai aliniat perfect toate păturile și pernele, ai putea crede că ești liber. Greșit! Exact când închizi ușa, copilul tău va decide că este momentul perfect să te întrebe ce se întâmplă după moarte. Și, uite așa, rutina de culcare se transformă în prima lor criză existențială.
Deși unii râd de părinții care impun reguli stricte privind ora de culcare, acestea sunt esențiale.
Un program bine stabilit ajută copiii să își formeze obiceiuri sănătoase de somn și, în plus, le oferă părinților o pauză bine-meritată.
SURSA FOTO: freepik.com @Kiwistocks
Unii râd de părinții care insistă ca cei mici să respecte un program strict de treburi casnice, uneori chiar cu sisteme de recompensă bazate pe autocolante. Însă, responsabilitățile în gospodărie îi ajută pe copii să devină adulți mai buni.
Un studiu desfășurat pe parcursul a 75 de ani la Universitatea Harvard a analizat factorii timpurii din viața copiilor care influențează sănătatea și bunăstarea la maturitate.
Cercetătorii au descoperit că acei copii care au avut sarcini casnice de mici au devenit adulți mai independenți și mai responsabili.
Atunci când părinții le atribuie copiilor treburi încă de la o vârstă fragedă, aceștia înțeleg că menținerea unei case nu se întâmplă de la sine.
Implicarea în sarcini casnice îi ajută să devină mai responsabili față de propriul spațiu. Chiar și activități simple, cum ar fi strângerea jucăriilor sau așezarea hainelor curate la locul lor, le oferă copiilor un sentiment de scop și mândrie – contribuind, astfel, la dezvoltarea lor armonioasă.
A-i învăța pe copii să-și economisească alocația este o regulă parentală de care unii fac haz, dar care, în realitate, îi ajută să devină adulți mai responsabili.
Educația financiară nu este o abilitate înnăscută, ci una care se învață, iar cel mai bun loc pentru a începe acest proces este chiar acasă.
Gestionarea banilor îi ajută pe copii să înțeleagă conceptul de bugetare, diferența dintre dorințe și nevoi, precum și valoarea răbdării și a satisfacției amânate.
Pentru generația X și mileniali, alocația era adesea câștigată prin mici responsabilități casnice. După ce tundeai gazonul, măturai podeaua sau spălai vasele, mama îți înmâna câteva bancnote mototolite.
Alocația nu era doar un stimulent, ci și o lecție practică: învățai cât de greu se câștigă banii și cum să-i gestionezi, fie că îi cheltuiai imediat pe o gumă de mestecat, fie că economiseai pentru ceva mai important.
De când au devenit părinți, generațiile X și millennials par să fi dus lucrurile în direcția opusă. Un sondaj realizat de Institutul American al Contabililor Publici Autorizați arată că, în 2024, alocația medie săptămânală este de aproape 30 de dolari. Deși 75% dintre părinți consideră că este esențial ca cei mici să învețe să economisească, doar 3% reușesc efectiv să le insufle acest obicei.
A-i învăța pe copii să scrie felicitări de mulțumire este o regulă parentală de care unii râd, dar care, de fapt, îi ajută să devină oameni mai buni.
Conform unui sondaj național privind sănătatea copiilor realizat de Universitatea din Michigan Health, 75% dintre părinți au raportat că micuții lor nu sunt suficient de recunoscători pentru ceea ce au.
„Recunoștința nu este un sentiment pe care copiii îl dezvoltă automat. Ea trebuie cultivată, într-un mod adaptat vârstei lor”, a explicat Sarah Clark, co-directorul sondajului.
A scrie felicitări de mulțumire este o metodă practică prin care copiii pot învăța să-și exprime recunoștința.
Ei învață să aprecieze atât cadoul primit, cât și persoana care l-a oferit. Totuși, doar 25% dintre părinți spun că cei mici scriu regulat astfel de note.
„Există o diferență între politețe și recunoștință”, a adăugat Clark. „Pentru a-i învăța pe copii să fie cu adevărat recunoscători, părinții trebuie să le explice și de ce este important să mulțumească.”
SURSA FOTO: freepik.com @jet-po
Stabilirea unor reguli stricte în ceea ce privește timpul petrecut în fața ecranului este o parte inevitabilă a parentingului modern. A ști ce reguli să aplici și pe care să le renunți îi ajută pe părinți să rămână consecvenți.
Părinții care limitează utilizarea iPad-ului copiilor pentru a-i încuraja să citească cărți fizice le stimulează abilitățile de alfabetizare și dezvoltarea emoțională, ajutându-i să devină oameni mai buni.
Un studiu publicat în revista „Pediatrie” a raportat că, în medie, copiii mici petrec mai mult de două ore pe zi folosind dispozitive digitale.
Citirea pe un iPad poate eficientiza procesul de învățare, dar nu are aceleași beneficii ca lectura unei cărți tipărite.
Citirea este o activitate esențială pentru dezvoltarea copiilor. A te îmbrățișa cu o carte și a te pierde într-o poveste contribuie la dezvoltarea abilităților de alfabetizare ale copiilor și le lărgește vocabularul.
Totodată, creează legături emoționale profunde între părinți și copii, legături pe care citirea de pe ecran nu le poate înlocui.
Studiul a arătat că citirea cărților fizice, tipărite pe hârtie, îmbunătățește semnificativ calitatea comunicării dintre copii și părinți. Părinții care citesc cu voce tare din cărți fizice își încurajează copiii să participe mai mult la discuții și să răspundă mai frecvent.
„Tabletele și dispozitivele mobile sunt o parte importantă a vieții de familie moderne, dar nu sunt la fel de educaționale sau valoroase pentru dezvoltarea copiilor ca și cărțile tradiționale”, a spus Tiffany Munzer, medic pediatru de dezvoltare comportamentală și autor principal al studiului.
A ține o carte în mâini și a urmări cu privirea paginile sale este o experiență captivantă, concretă, ceva ce un ecran nu va putea niciodată să înlocuiască.
Copiii care învață această lecție devreme vor deveni cititori pe tot parcursul vieții, ceea ce îi va ajuta să devină oameni mai buni.
La prima vedere, impunerea întâlnirilor de familie poate părea o regulă strictă fără un motiv real, dar, de fapt, aceste întâlniri îi ajută pe copii să devină cea mai bună versiune a lor.
Făcându-și timp pentru a sta împreună și a discuta despre familia lor, părinții le transmit copiilor un set solid de valori.
Copiii învață astfel că joacă un rol activ în familia lor. Învață cum să-și exprime nemulțumirile cu respect și cum să abordeze subiecte dificile într-un mod deschis și direct.
Întâlnirile de familie le permit să ia decizii, să rezolve probleme și să înțeleagă că fac parte din ceva mai mare decât ei înșiși.
Ele creează un spațiu sigur pentru conversații intenționate, ceea ce contribuie la dezvoltarea lor ca oameni mai buni pe tot parcursul vieții.
Părinții îi fac pe copiii lor oameni mai buni atunci când îi încurajează să se ridice de pe canapea și să iasă în lume. Copiii care petrec mult timp online ratează o parte esențială a copilăriei: explorarea în aer liber.
Potrivit Child Mind Institute, jocul în aer liber îi face pe copii mai deștepți, mai fericiți, mai puțin anxioși și mai atenți decât cei care stau în interior.
Alergarea printr-un câmp deschis, explorarea unei păduri sau joaca în curtea propriei case le oferă copiilor ocazia de a-și folosi imaginația și de a participa la jocuri nestructurate, ambele contribuind la creșterea încrederii lor.
A fi în natură le oferă o șansă rară de a descoperi frumusețea și minunile lumii în care trăiesc. Este o experiență senzorială completă care poate transforma modul în care copiii se percep pe ei înșiși.
În cartea sa „Ultimul copil din pădure: salvarea copiilor noștri de tulburarea cu deficit de natură”, Richard Louv scria: „Pe măsură ce tinerii își petrec din ce în ce mai puțin timp în mediul natural, simțurile lor se îngustează, iar acest lucru reduce bogăția experienței umane.”
Deși mulți își bat joc de părinții care stabilesc reguli stricte despre joaca afară, aceștia le oferă copiilor libertate și îi inspiră să descopere uimirea în fiecare crenguță, fiecare piatră sau insectă întâlnită.
SURSA FOTO: freepik.com @Bizon
Părinții își ajută copiii să devină oameni mai buni, învățându-i să își asume responsabilitatea pentru propriile bunuri materiale.
De obicei, instinctul părinților atunci când văd că cei mici se confruntă cu dificultăți este să intervină, să preia controlul și să rezolve problema.
În anumite cazuri, urmarea acestui instinct îi protejează pe copii, însă, în alte situații, poate ajunge să-i protejeze prea mult.
Atunci când părinții intră în „modul salvator” de fiecare dată când copilul nu își găsește adidașii, le fac un deserviciu pe termen lung.
Copiii care nu sunt învățați să țină evidența propriilor bunuri riscă să devină maeștri ai neputinței învățate, iar acest comportament nu este unul favorabil la vârsta adultă.
Implicarea copiilor în gestionarea unui mic aspect al vieții lor le oferă șansa să învețe să fie responsabili și organizați.
Părinții care nu se implică activ în căutarea ghetelor copilului pentru a zecea oară într-o după-amiază pot părea severi, dar acesta este un moment în care o abordare „fără mâini” este cu adevărat benefică.
Părinții care impun reguli stricte în privința temelor școlare îi ajută pe copiii lor să devină nu doar elevi mai buni, ci și oameni mai buni.
Prin stabilirea unei așteptări clare că temele sunt prioritatea principală, părinții le oferă copiilor oportunitatea de a învăța cum să-și gestioneze timpul, o abilitate ce le va fi de mare folos pe tot parcursul vieții.
Deși este important ca cei mici să petreacă timp cu prietenii și să participe la activități extracurriculare, la fel de important este să acorde o atenție deosebită mediului academic și să își dezvolte o etică solidă a muncii.
A-i învăța pe copii să termine temele înainte de orice altceva îi ajută să abordeze întâi sarcinile mai dificile și să își lase distracția pentru mai târziu.
A învăța să îți asumi responsabilitatea este un proces continuu, care începe de la o vârstă fragedă.
Copiii își modelează comportamentul după părinții lor, motiv pentru care este esențial ca părinții să creeze un mediu sigur în care copiii să poată face greșeli, să își asume responsabilitatea și să învețe să le corecteze.
Sociologul dr. Christine Carter explică faptul că, până nu ajung să înțeleagă că sunt ființe independente, care au control asupra propriilor acțiuni, copiii nu pot recunoaște greșelile.
„Copiii nu conștientizează că își controlează comportamentul”, a spus ea.
Pe măsură ce cresc, copiii dezvoltă o înțelegere mai profundă a cine sunt, în ce cred și cum vor să acționeze. Deși pare contraintuitiv, părinții trebuie să facă un pas înapoi și să le permită copiilor să greșească, pentru ca aceștia să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor.
„Dacă le corectezi greșelile și le rezolvi problemele, copiii nu învață niciodată cum să le gestioneze singuri”, a explicat dr. Carter.
Părinții care reușesc să echilibreze reguli stricte cu sprijin necondiționat, dragoste și afecțiune constantă îi ajută pe copiii lor să devină oameni mai buni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil