Un studiu efectuat la Universitatea Stanford cu copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 11 ani dezvăluie că lauda excesivă a inteligenței poate avea un impact negativ asupra dezvoltării lor.
Deși poate părea contraintuitiv, a spune copilului că este foarte inteligent nu este o idee bună, conform specialiștilor. Această abordare poate determina copiii să se teamă de a fi considerați inteligenți, ceea ce, în final, îi împiedică să își dezvolte întregul lor potențial.
De-a lungul timpului, disciplina pozitivă și metoda Montessori au avertizat asupra riscurilor implicate în laudarea excesivă a copiilor. Ei argumentează că astfel de laude le transmit mesajul că valoarea lor este determinată de recunoașterea altora, nu de propria lor valoare intrinsecă. Aceasta poate afecta stima de sine a copilului și capacitatea sa de a depune efort pentru a obține succesul.
Cu toate că aceste abordări pedagogice acordă multă importanță efortului și dezvoltării copilului, se concentrează, de asemenea, pe frica de eșec. De ce este important acest aspect? Frica de eșec este strâns legată de nerespectarea așteptărilor pe care părinții, profesorii și alți adulți de referință le pot avea în privința copilului. Acest lucru poate duce la sindromul „copilului bun” sau sindromul „copilului perfect”, în care copiii resimt o presiune excesivă de a se ridica la standarde foarte înalte impuse de ceilalți.
Un experiment fascinant efectuat de profesorul de psihologie socială, Carol Dweck, de la Universitatea Stanford, a scos la iveală efectele remarcabile ale laudării excesive a inteligenței asupra comportamentului copiilor. Într-un grup de copii de 4 ani, li s-au oferit puzzle-uri ușoare pentru vârsta lor, iar după ce le-au rezolvat cu succes, li s-a oferit oportunitatea de a alege între a le rezolva din nou sau a încerca unul mai dificil. Rezultatele au fost surprinzătoare: copiii considerați cei mai deștepți au preferat să rezolve din nou puzzle-ul ușor, evitând provocarea celui mai dificil.
Această situație a dezvăluit faptul că acei copii considerați a fi inteligenți au dezvoltat o mentalitate fixă. Frica de a pierde statutul de „inteligenți” i-a determinat să evite activitatea mai dificilă, de teama eșecului. Astfel, au renunțat să facă efort și, în final, să-și dezvolte întregul potențial.
Profesorul Dweck subliniază în cartea sa „Minset. Atitudinea succesului” că acest tip de laudă asupra inteligenței creează o asociație greșită între efort și lipsa capacității sau talentului. Acest fenomen se datorează, în parte, convingerii că „adevăratele genii nu au nevoie să facă efort”. Cu o notă de ironie, adaugă că fabula broaștei țestoase și a iepurașului de câmp a contribuit la această concepție nereală despre efort: „a generat o reputație nefericită”, susține el. „Aceasta a întărit ideea că efortul este destinat celor lenți și harnici și a sugerat că în rare ocazii când oamenii talentați își lasă garda jos, cei lenți și harnici se pot strecura și câștiga cursa”.
Vezi și 7 afirmații Montessori pe care o să vrei să le folosești cu copilul tău! Aceste cuvinte sunt magice
SURSA FOTO: freepik.com
Experiența profesorului Carol Dweck de la Universitatea Stanford a continuat, și de data aceasta, a repetat același experiment cu un grup de copii de 11 ani, obținând rezultate similare. Ei bine, se pare că a-i spune în mod constant copilului nostru că este foarte inteligent poate duce la dezvoltarea unei mentalități fixe, în care calitățile personale sunt percepute ca fiind imobile și trebuie validate constant.
Bazându-se pe aceste rezultate, Dweck a identificat două categorii de personalitate: cei cu mentalitate fixă și cei cu mentalitate de creștere. Cei din urmă cred că valorile lor de bază pot fi cultivate prin efort și experiență, în timp ce cei cu mentalitate fixă tind să considere că aceste calități sunt fixe și neschimbătoare.
Diferența importantă între cele două mentalități se află în modul în care percep eșecul. Cei cu mentalitate fixă văd eșecul ca o amenințare pentru valoarea lor personală, putându-se simți ca niște eșecuri. În schimb, cei cu mentalitate de creștere înțeleg că eșecurile pot fi transformate în oportunități de învățare și creștere personală.
Revenind la experimentul cu puzzle-uri, copiii cu mentalitate de creștere nu au înțeles de ce li s-a propus să rezolve din nou puzzle-ul ușor în loc să încerce unul mai dificil și chiar au considerat această sugestie ca fiind „ciudată”. Aceste atitudini pozitive față de efort și învățare le deschid oportunități de a-și dezvolta potențialul și de a depăși limitele proprii.
SURSA FOTO: freepik.com
În lumina cercetărilor care arată cum lauda excesivă a inteligenței poate avea un impact negativ asupra dezvoltării copiilor, disciplina pozitivă ne oferă o abordare diferită și mai constructivă. Ideea este să ne concentrăm pe evaluarea procesului care a dus la un anumit rezultat, mai degrabă decât să ne concentram exclusiv pe rezultatul în sine.
De exemplu, dacă copilul nostru obține note foarte bune la școală, disciplina pozitivă ne încurajează să îi felicităm pentru efortul depus, pentru modul în care s-au organizat pentru a obține succesul sau pentru tot ceea ce au învățat în procesul de învățare. Astfel, îi arătăm că apreciem implicarea și perseverența lor, iar nota este rezultatul muncii lor susținute.
Nu înseamnă că nu le putem spune niciodată că sunt deștepți, însă este important să fim atenți la modul în care le transmitem acest lucru. Încurajarea lor trebuie să sublinieze faptul că inteligența este doar una dintre multele calități ale lor și că este important să facă un efort continuu să își dezvolte potențialul.
Trebuie să le insuflăm convingerea că, indiferent cât de deștepți ar fi, este esențial să încerce întotdeauna să își atingă limitele, să învețe și să crească continuu. Le vom arăta că o inteligență mai mare nu înseamnă că nu trebuie să se străduiască sau că totul le vine ușor, ci dimpotrivă, le oferă oportunitatea de a se dezvolta și mai mult.
În concluzie, adoptând abordarea disciplinii pozitive, încurajăm copiii să se concentreze pe efort și dezvoltare personală, să fie perseverenți și să nu se descurajeze la eșecuri. Astfel, le construim o bază solidă pentru a se dezvolta pe deplin și a atinge potențialul maxim în viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil