Dizabilitatea intelectuală reprezintă o limitare a funcțiilor cognitive, cauzată de diverse motive, care afectează în mod semnificativ procesele mentale precum raționamentul, atenția, percepția, memoria și rezolvarea problemelor. Cu alte cuvinte, atunci când aceste abilități se mențin sub un nivel considerat adecvat, vorbim despre o dizabilitate intelectuală.
Copiii cu dizabilități intelectuale pot întâmpina dificultăți în mai multe aspecte ale vieții, printre care:
Protejarea propriei sănătăți și siguranțe;
Comunicarea și menținerea relațiilor sociale;
Activitățile zilnice;
Îngrijirea personală;
Capacitatea de învățare;
Educația și procesul academic.
Este important de menționat că dizabilitatea intelectuală nu înseamnă incapacitatea totală de a învăța sau de a realiza anumite activități, ci se referă la existența unui coeficient de inteligență (IQ) mai scăzut decât media.
Pentru a evalua corect această situație, se pot folosi teste de inteligență, care trebuie administrate exclusiv de specialiști calificați în domeniu.
SURSA FOTO: freepik.com @psiho0o
Există și conceptul de inteligență „plictisitor-normală”, care se referă la un nivel cognitiv situat ușor sub medie, fără a se încadra în dizabilitatea intelectuală.
Dacă dizabilitatea intelectuală cuprinde niveluri de inteligență medie scăzută, limită și sub limită, inteligența „plictisitor-normală” descrie persoane cu abilități cognitive reduse, dar care nu ating pragul unei dizabilități.
Copiii cu acest tip de inteligență au un potențial de învățare și dezvoltare mai mare decât cei cu dizabilități intelectuale, însă pot întâmpina dificultăți în procesul educațional, necesitând sprijin suplimentar pentru a-și atinge capacitățile maxime.
Cauzele dizabilității intelectuale sunt, de obicei, clasificate în funcție de momentul apariției acestora: înainte de naștere (prenatale), în timpul nașterii (perinatale) și după naștere (postnatale).
După cum sugerează și numele, aceste cauze acționează în perioada intrauterină.
Factorii genetici joacă un rol major, moștenirea fiind una dintre principalele cauze ale dizabilității intelectuale. Tulburările cromozomiale, precum sindromul Down, sau tulburările metabolice pot duce, de asemenea, la această afecțiune.
Consumul de alcool, droguri sau malnutriția în timpul sarcinii nu afectează toți copiii în aceeași măsură, însă, pentru unii bebeluși, acești factori pot contribui la dezvoltarea unei dizabilități intelectuale.
De asemenea, infecțiile materne din timpul sarcinii pot cauza leziuni ale creierului copilului.
Dizabilitatea intelectuală nu poate fi diagnosticată prenatal, însă anomaliile cromozomiale pot fi identificate prin teste de screening, cum ar fi triplu test (testul triplu screening), care evaluează riscul unor afecțiuni precum sindromul Down.
Factori precum nașterea prematură sau nașterea postmatură pot crește riscul de dizabilitate intelectuală.
Un alt factor important este lipsa de oxigen la naștere.
Sugarii care suferă de hipoxie (privare de oxigen) sau cei ale căror gâturi sunt comprimate de cordonul ombilical pot suferi leziuni cerebrale care afectează dezvoltarea intelectuală.
După naștere, diverse afecțiuni pot afecta dezvoltarea creierului copilului. Printre acestea se numără:
Boli grave ale copilăriei, cum ar fi meningita sau encefalita;
Febra mare, care în trecut, din lipsa unor tratamente adecvate, putea duce la leziuni cerebrale ireversibile;
Convulsiile, inclusiv cele „ascunse”, care pot provoca afectare neurologică;
Traumatismele craniene;
Infecțiile severe (de exemplu, hepatita sau alte boli infecțioase pediatrice);
Factori psihosociali, cum ar fi neglijarea severă sau lipsa stimulării cognitive.
Toți acești factori – fie că sunt prenatali, perinatali sau postnatali – nu conduc automat la dizabilitate intelectuală.
Nu fiecare copil expus acestor riscuri va dezvolta o astfel de afecțiune. Probabilitatea variază în funcție de severitatea factorilor implicați, de intervențiile medicale și de capacitatea de recuperare a copilului.
SURSA FOTO: freepik.com @artursafronovvvv
Unele semne ale dizabilității intelectuale pot fi observate și la nivel fizic. De exemplu, copiii cu sindrom Down prezintă trăsături faciale specifice, asemănătoare între ei. Astfel de particularități fizice pot indica prezența unei dizabilități intelectuale.
Cu toate acestea, cel mai evident semn este întârzierea copilului în raport cu ceilalți de aceeași vârstă. Această comparație nu se referă la abilități individuale, ci la funcții esențiale ale dezvoltării.
Unul dintre cele mai importante semnale de alarmă este dezvoltarea limbajului. Copiii care întâmpină dificultăți în învățarea silabelor, cuvintelor și în formarea propozițiilor pot prezenta semne de dizabilitate intelectuală.
De asemenea, întârzierile în dobândirea competențelor de bază, precum autonomia personală și abilitățile sociale, pot fi indicatori ai unei dizabilități intelectuale.
Totuși, este important să fie excluse alte tulburări, cum ar fi autismul, deoarece unele simptome se pot suprapune.
Nivelul cognitiv al copilului poate fi evaluat prin teste de inteligență, utilizate de specialiști.
Dizabilitatea intelectuală nu are un tratament direct, însă există mai multe modalități prin care se pot reduce efectele sale negative.
Printre acestea se numără educația adaptată nevoilor speciale, jocurile educative și activitățile de stimulare cognitivă, care trebuie desfășurate în mod constant.
Copiii cu dizabilități intelectuale ar trebui sprijiniți prin intervenție timpurie și educație specială personalizată, adaptată nivelului lor de dezvoltare.
Pentru a îmbunătăți abilitățile necesare vieții de zi cu zi, este esențial ca metodele educaționale să fie individualizate, ținând cont de gradul dizabilității intelectuale.
Dacă este necesar, pot fi luate în considerare și tratamente psihologice sau psihiatrice, cum ar fi terapiile pentru tulburări asociate (ex. deficit de atenție, anxietate).
Totuși, este important de reținut că aceste tratamente nu vindecă dizabilitatea intelectuală, ci ajută la gestionarea problemelor asociate.
Un aspect esențial: Indiferent de nivelul de inteligență, nicio persoană nu își utilizează întregul potențial cognitiv. Prin urmare, copiii cu dizabilități intelectuale pot fi încurajați să-și dezvolte la maximum abilitățile prin exerciții pentru creier, jocuri de inteligență, educație specială și alte activități stimulative.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil