Cu toții am experimentat, la un moment dat, sentimentul de vinovăție. Știai însă că acest sentiment se învață? Nimeni nu se naște știind ce înseamnă vinovăția; este o emoție care se dezvoltă în timp, prin interacțiunile sociale și experiențele de viață.
Pe măsură ce concepția despre moralitate se dezvoltă, începem să înțelegem ce înseamnă să ne simțim vinovați.
Acest proces este puternic influențat de educația primită și de stilul parental.
Pentru copii, sentimentul de vinovăție poate fi copleșitor, mai ales că aceștia nu știu cum să gestioneze acest disconfort emoțional intens.
SURSA FOTO: freepik.com @user20119892
Dar ce știm, mai exact, despre vinovăție? Care sunt efectele sale asupra copiilor și cum îi putem sprijini pentru a gestiona acest sentiment într-un mod sănătos?
„Vinovăția este unul dintre cele mai negative sentimente pe care le poate avea o ființă umană și, în același timp, una dintre cele mai frecvente metode de manipulare a celorlalți.” – Bernardo Stamateas
Vinovăția este o emoție învățată (nu ne naștem cu ea), cu o natură socială și morală, care provoacă un sentiment intens de disconfort emoțional atunci când facem ceva despre care știm că este greșit.
„O persoană care se simte vinovată devine propriul său călău.” – Seneca
În cazul copiilor, impactul vinovăției este deosebit de puternic, deoarece, prin natura lor pură și sensibilă, aceștia sunt mai vulnerabili emoțional, notează bebesymas.com. Acest sentiment poate provoca daune emoționale semnificative dacă nu este gestionat corect.
A te simți vinovat nu este același lucru cu a fi responsabil. Doar pentru că un copil se simte vinovat nu înseamnă că este efectiv vinovat de ceva.
Acest aspect trebuie înțeles clar de către părinți și, totodată, explicat pe înțelesul copiilor.
Este esențial să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce facem și spunem, dar nu este sănătos să ne simțim vinovați în mod constant pentru aceste lucruri.
Responsabilitatea presupune recunoașterea consecințelor acțiunilor noastre și asumarea lor.
Deși poate aduce un sentiment de disconfort legat de propriile acțiuni sau comportamente, responsabilitatea ne ajută să reflectăm asupra situației și să căutăm soluții pentru a ne îmbunătăți.
Responsabilitatea se concentrează pe prezent și viitor, în timp ce vinovăția privește trecutul. Este o atitudine față de ceea ce simțim și gândim despre felul în care am acționat într-o anumită situație, generând adesea emoții neplăcute.
„Sentimentul de vinovăție ne împiedică să vedem lucrurile clar.” – Doris May Lessing
Vinovăția are tendința de a ne ancora gândurile în trecut, în ceea ce am făcut sau nu am făcut și în ceea ce am fi putut face diferit, ceea ce duce la un disconfort emoțional profund. Aceasta poate, de asemenea, să ne facă să ne devalorizăm ca persoane și să ne evaluăm negativ.
Este important de menționat că există diferite tipuri de vinovăție:
Vinovăția pozitivă, sănătoasă și adaptativă, care apare atunci când acțiunile noastre au cauzat în mod real prejudicii altor persoane.
Acest tip de vinovăție ne ajută să reflectăm asupra comportamentului nostru și să luăm măsuri pentru a repara situația.
Vinovăția dezadaptativă, care se manifestă atunci când, de fapt, nu s-a produs nicio pagubă reală, ci doar apare un sentiment subiectiv de a fi cauzat un rău.
Acest tip de vinovăție nu este constructiv și poate duce la un disconfort emoțional inutil.
SURSA FOTO: freepik.com @olyakomarova
Este esențial ca cei mici să înțeleagă că, dacă au făcut greșeli, este important să își asume responsabilitatea pentru ele. Totuși, nu trebuie să se simtă mereu vinovați, deoarece acest sentiment poate fi extrem de dăunător pentru imaginea de sine și stima lor de sine.
În acest context, este important să îi sprijinim să ia măsuri pentru a se îmbunătăți și să învețe din experiențele prin care trec, transformând greșelile în oportunități de creștere.
„Regretul, care reprezintă vinovăția fără nevroză, ne permite să privim înainte, nu înapoi.” – Jane Adams
Vinovăția poate genera consecințe negative pentru oricine, însă în cazul copiilor, impactul este adesea mult mai intens.
Iată câteva efecte pe care vinovăția le poate avea asupra celor mici, conform sursei citate:
Resimt un disconfort emoțional puternic legat de ceea ce s-a întâmplat.
Se retrag și întâmpină dificultăți în a interacționa cu alte persoane sau în a se bucura de experiențe plăcute.
Se percep ca fiind inferiori celorlalți. Sentimentul persistent de vinovăție poate afecta negativ stima de sine.
Se simt incapabili să facă lucrurile corect.
Rămân blocați în gânduri repetate despre ceea ce s-a întâmplat.
Devin mai vulnerabili și mai ușor de manipulat atunci când alții folosesc vinovăția ca instrument de control.
În unele cazuri, vinovăția poate duce chiar la simptome fizice cauzate de somatizarea emoțiilor negative pe care copilul nu le înțelege sau nu știe cum să le exprime.
De aceea, este esențial să le oferim un spațiu deschis și sigur, unde copiii să se simtă încrezători în a-și exprima emoțiile și gândurile.
Dacă te simți copleșit de situație sau nu știi cum să abordezi problema, nu ezita să ceri ajutorul unui psiholog.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Atunci când discutați cu copiii despre vinovăție, este esențial să abordați subiectul cu dragoste și să le creați un mediu sigur, în care să se simtă încurajați să vorbească deschis.
Folosiți un limbaj simplu, clar și ușor de înțeles, astfel încât mesajul să fie accesibil.
Mai important decât a vorbi este să ascultați. Invitați copilul să își exprime sentimentele și evitați să faceți presupuneri despre ceea ce simte. Oferiți-i un spațiu sigur în care să-și împărtășească emoțiile fără teama de a fi judecat sau mustrat.
„În fiecare zi a vieții noastre facem depozite în băncile de memorie ale copiilor noștri.” – Charles R. Swindoll
După ce copilul își exprimă gândurile și emoțiile, discutați despre consecințele acțiunilor sale. Este important ca această conversație să aibă loc într-un mod natural, fără amenințări sau reproșuri.
Copiii sunt foarte inteligenți și pot înțelege bine lucrurile atunci când li se explică clar și cu dragoste. Nu îi subestimați și aveți răbdare în a le oferi sprijinul necesar.
Amintește-ți că propriile tale comportamente servesc drept exemplu pentru copilul tău. Fii consecvent în ceea ce faci și spui și asumă-ți responsabilitățile. Aceasta este o modalitate eficientă de a dezvolta conștientizarea propriei responsabilități.
Încurajarea responsabilității este esențială, dar la fel de important este să îi înveți pe copii să se ierte pentru greșelile lor. În plus, reamintește-le constant că îi vei iubi mereu, indiferent de ceea ce s-a întâmplat, iar acest lucru nu se va schimba.
„Ierți atâta timp cât iubești.” – François de La Rochefoucauld
Dacă simți că îți este dificil să discuți despre acest subiect cu copiii tăi, nu ezita să soliciți ajutor profesional. Un psiholog te poate sprijini în a înțelege mai bine emoțiile tale și ale copiilor tăi și te poate ghida în a discuta despre acestea într-un mod asertiv.
„Iubindu-ne copiii pentru mai mult decât pentru abilitățile lor, le arătăm că ei sunt mult mai mult pentru noi decât suma realizărilor lor.” – Eileen Kennedy Moore
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil