Concursurile academice și olimpiadele sunt adesea văzute ca o modalitate de a încuraja performanța și competitivitatea copiilor. Cu toate acestea, conform expertului în educație, Oana Moraru, acest tip de competiții poate avea efecte negative asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor mai mici de 12 ani.
În cadrul unui episod din ZUnivers Podcasts, Moraru subliniază riscurile la care sunt expuși copiii puși prea devreme în fața competiției: complexe de inferioritate, frica de eșec și un sentiment de insuficiență care poate persista toată viața.
”Nu îl înscrii la niciun concurs individual academic până la 12 ani. Îi putem duce la concursuri și olimpiade după ce ei au integrat cu succes ideea de eșec, eroare, dificultate. Dacă îl bag de mic la concurs, psihologii au arătat că mintea nu e pregătită încă pentru zonele griarele a realității.
Copilul ori e al locul întâi, ori e ultimul. Și dacă e pe locul doi, un copil de 9 ani, 10 ani are furia că n-a luat primul loc, că n-are medalie. Nu mai zic de ăștia mai mici. Tot psihologia arată că până în 12 ani se formează majoritatea complexelor de inferioritate și superioritate care te necăjesc toată viața.
Deci, dacă tu l-ai dus la un concurs individual, academic, unde el s-a văzut pe o listă al șaptelea, într-un grup de 300 de copii și mama îi spune: Data viitoare lucrează mai mult, trebuie mai mult și creeze acest suficient, insuficiență. Și dacă învățătoarea spune: Colegul a ieșit pe locul 5, mai bine decât tine, el trăiește și incorporează în sistem un sentiment de nu sunt suficient și niciodată nu sunt bun și are mai puțină disponibilitate de a stărui, de a muta munții din loc de a încerca.
Va forma profilul nostru cultural, stai în banca ta, stai liniștit că dacă deschizi gura s-ar putea să greșești, s-ar putea să necăjești pe cineva”, a spus expertul în educație, Oana Moraru în cadrul ZUnivers Podcasts.
Foto: Freepik@freepik
Psihologia copilului arată că primii 12 ani de viață sunt esențiali pentru formarea stimei de sine, a încrederii în propriile abilități și a disponibilității de a încerca și de a persista în fața dificultăților.
Până la această vârstă, copiii tind să vadă lumea în alb și negru. Pentru ei, a fi "locul doi" nu este o realizare, ci un eșec. De aceea, înfrângerile pot fi resimțite disproporționat de intens.
Moraru atrage atenția asupra faptului că majoritatea complexelor de inferioritate sau superioritate care îi afectează pe adulți își au rădăcinile în copilărie. Insistența asupra performanței înainte ca un copil să înțeleagă conceptul de progres personal poate genera un sentiment de insuficiență: „Nu sunt suficient de bun, indiferent cât de mult încerc.”
Un copil care interiorizează frica de eșec va evita provocările pe termen lung. El poate deveni adultul care "stă în banca lui", temându-se să încerce lucruri noi de teama că va greși sau va deranja pe cineva.
Competițiile academice pot părea o cale rapidă spre succes, dar, după cum subliniază Oana Moraru, pot face mai mult rău decât bine dacă sunt impuse prea devreme.
În primii 12 ani de viață, copiii au nevoie de un mediu care să îi încurajeze să exploreze, să greșească și să învețe fără teama de a fi judecați sau comparați.
O atitudine sănătoasă față de eșec și succes se formează treptat, iar răbdarea părinților este cheia pentru a crește copii încrezători, curioși și capabili să își atingă potențialul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil