Din 1 ianuarie, filmul Quiet Life regizat de Alexandros Avranas ajunge în cinematografe, aducând în prim-plan o afecțiune misterioasă care afectează copiii refugiați: sindromul de resemnare. Inspirat din evenimente reale, filmul spune povestea dramatică a unei familii care se confruntă cu pierderea speranței și cu lupta pentru supraviețuire.
Protagoniștii filmului sunt Serghei, Natalia și cele două fiice ale lor, care fug din Rusia în căutarea unui viitor mai bun în Suedia.
Cu toate acestea, visul lor de a găsi siguranță și stabilitate se spulberă odată cu respingerea cererii de azil.
Această decizie devastatoare are consecințe tragice pentru fiica lor cea mică, care intră brusc într-o stare de comă.
Diagnosticul: sindrom de resemnare, o afecțiune inclusă în Clasificarea Internațională a Bolilor în 2014.
Sindromul de resemnare, cunoscut și sub numele de Uppgivenhetssyndrom în Suedia, este o tulburare psihologică severă care afectează copiii și adolescenții refugiați, cu vârste cuprinse între 8 și 15 ani.
Copiii afectați intră într-o stare catatonică în care:
Nu mai vorbesc;
Nu mai merg;
Refuză să mănânce sau să bea;
Pierd complet contactul cu realitatea.
Deși simptomele sunt alarmante, examenele medicale nu relevă nicio cauză neurologică. Această afecțiune pare să fie declanșată exclusiv de factori psihologici legați de trauma refugiaților.
Sindromul apare ca urmare a traumelor suferite de copiii refugiați. Aceștia trăiesc într-un mediu instabil, adesea marcat de frică și nesiguranță.
Respingerea cererii de azil reprezintă un șoc major pentru acești copii, care, deși s-au adaptat la noul mediu și s-au simțit în siguranță în Suedia, sunt din nou confruntați cu incertitudinea viitorului.
Creierul copiilor, aflat în dezvoltare, este extrem de vulnerabil la astfel de situații de stres extrem, ceea ce poate duce la manifestările dramatice ale sindromului.
Până în prezent, cazurile de sindrom de resemnare au fost raportate exclusiv în Suedia.
Diagnosticul a fost stabilit pentru prima dată la sfârșitul anilor 1990. Între 2003 și 2005, Suedia a înregistrat peste 400 de cazuri documentate de sindrom de resemnare, ceea ce a atras atenția comunității internaționale.
Tratamentul acestei afecțiuni este complex și implică mai degrabă soluții sociale și emoționale decât medicale.
Singurul remediu care s-a dovedit eficient este oferirea unui mediu sigur și stabil pentru copil și familia acestuia.
Sentimentul de siguranță și apartenență poate aduce copiii afectați înapoi la o stare normală, într-un proces lent, dar posibil.
Cazurile de sindrom de resemnare rămân o dovadă cutremurătoare a impactului profund pe care trauma și instabilitatea o pot avea asupra copiilor refugiați.
Filmul Viață Liniștită reușește să aducă în atenția publicului această realitate dureroasă, încurajând discuțiile despre importanța sprijinului oferit acestor familii vulnerabile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil