Ca părinți, transmitem multe lucruri copiilor noștri – atât bune, cât și mai puțin bune. Pe lângă trăsăturile genetice precum aspectul fizic sau timbrul vocal, și alegerile noastre parentale joacă un rol important în modelarea lor.
Potrivit cercetărilor, dacă ești o persoană anxioasă, există șanse mari ca această anxietate să fie rezultatul modului în care părinții tăi au gestionat relația cu tine.
Stilul lor de a te crește poate fi o explicație pentru starea ta emoțională actuală.
SURSA FOTO: freepik.com @podyukoleg
Un studiu realizat în 2015 a urmărit 900 de perechi de gemeni fraterni și identici care aveau copii, pentru a analiza legătura dintre anxietate și influența parentală. Cercetătorii au descoperit că, în ciuda legăturii genetice dintre gemeni, copiii sunt mai influențați de propriii părinți decât de geamănul acestora.
Studiul și-a propus să demonstreze că anxietatea nu este doar o trăsătură genetică. Prin compararea nivelurilor de anxietate ale gemenilor și ale copiilor acestora, cercetătorii au pornit de la ipoteza că un copil ar trebui să manifeste un nivel similar de anxietate atât cu părintele său, cât și cu geamănul identic al acestuia, deoarece împărtășesc aceeași cantitate de ADN.
Cu toate acestea, rezultatele au arătat altceva: copiii reflectă mai mult anxietatea părinților lor direcți decât pe cea a geamănului părintelui. Acest lucru sugerează că factorii de mediu și comportamentele observate joacă un rol esențial.
Când copiii văd că părinții lor sunt îngrijorați sau anxioși, ei tind să preia aceste comportamente și să le integreze în propriul mod de a reacționa la situații. Astfel, anxietatea părinților se transmite mai mult prin exemplu decât prin genetică.
SURSA FOTO: freepik.com @sheremetaphoto
Un studiu recent arată mai multe moduri prin care anxietatea poate fi transmisă de la părinte la copil sau chiar invers, conform Your Tango.
Copiii își însușesc temerile și grijile părinților observând comportamentele acestora sau ascultându-le cuvintele. În timp, aceste temeri devin propriile lor preocupări.
Un alt factor identificat este ceea ce cercetătorii numesc „comportamente parentale negative”. Acestea apar atunci când părintele ascunde sau protejează în mod excesiv copilul de lucruri care îl sperie pe adult. De exemplu, un părinte anxios ar putea evita să discute subiecte dificile sau să expună copilul unor situații noi, din dorința de a-l proteja.
Pe de altă parte, părinții pot lăsa anxietatea copilului să le influențeze deciziile. De exemplu, dacă un copil se teme de înălțimi sau de dentist, părintele ar putea evita complet aceste experiențe, ceea ce împiedică copilul să depășească frica.
„Anxietatea unui copil poate deveni o sursă de anxietate și pentru părinte”, explică Thalia Eley, co-autoarea studiului.
Un alt stil de parenting cu efecte negative este cel de tip „parenting elicopter”, adică supraprotejarea excesivă. Cercetările din 2018 arată că acest comportament face mai mult rău decât bine, limitând autonomia copilului.
„Este important să le oferim copiilor oportunități de a-și asuma provocări și sarcini potrivite vârstei și nivelului lor de frică”, explică Eley. „Astfel, copiii învață că pot face față situațiilor dificile și că, în final, se descurcă.”
Acest sfat sună ca o abordare sănătoasă și echilibrată pentru a reduce anxietatea atât la părinți, cât și la copii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil